Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
I. Cadrul antropogeografic al zonei studiate. Date generale şi orientative
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă Apa Este amintită pentru prima dată într-un document din 1215 în Registrul de la Oradea, când una dintre locuitoare este acuzată de complicitate la comiterea unei crime. Odoreu (denumirea maghiară Szatmărudvary) Prima atestare documentară a satului datează din anul 1214. Pe atunci, Odoréul era centrul domeniului Oaşului, care aparţinea regelui. Petreşti (denumirea germană Petrifeld, în traducere „Câmpul lui Petru”, denumirea maghiară Mezőpetri) Localitatea Petreşti este atestată documentar pentru prima dată în Registrul de la Oradea în anul 1215, sub numele de „Petus”, iar în 1316 apare denumirea „Mezeu Petri”. Cămin Prima atestare scrisă a satului datează din 1335, ca domeniu al neamului Gutkeled, ulterior a familiei descendente, Băthori. Micula în anul 1325 este atestată documentar. A fost parte a domeniului regal, ulterior dăruită comitelui Merch. Localităţile Apa, Odoreu şi Micula aparţineau în secolul al XVI- lea domeniului Medieşului Aurit, pomenit de cele cinci scrisori papale datând din anul 1377, domeniu pe care nobilul maghiar Mauriţiu îl dobândise din „mâinile românilor schismatici”22. 22 Aloisie L. Tăutu, Acta Gregorii P.P. XI1370-1378, Roma, Ed. Typis Pontificiae Universitatis Gregorianae, 1966, p. 434-450. 37
