Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

IV. Disoluţii arhitectonice în satul tradiţional din nord - vestul Tranvaniei. Palatul rece versus casa primitoare

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

CAPITOLUL IV

DISOLUŢII ARHITECTONICE ÎN SATUL TRADITIONAL

» і

DIN NORD-VESTUL TRANSILVANIEI.

PALATUL RECE VERSUS CASA PRIMITOARE

1. DE CE DISOLUŢII?

Arhitectura tradiţională, vernaculară, este privită şi analizată ca un întreg, un tot unitar, până în prima jumătate a secolului XX. Fână în acel moment sunt respectate toate elementele specifice arhitecturii tradiţionale ţărăneşti (materiale, tehnici, dimensiuni); începând cu anii ‘60 apar în cadrul arhitecturii satului tradiţional primele semne ale disoluţiei, ale descompunerii1. Considerăm că acesta este momentul în care arhitectura tradiţională ţărănească îşi opreşte „cursul”, îşi pierde identitatea, din acel moment vorbim doar despre arhitectura de la sat, care nu mai are nimic specific şi care preia toate caracteristicile arhitecturii urbane. (Anexe fig. nr. 34)

Fig. nr. 42, Casa P+l construită în anul 1980, Odoreu, jud. Satu Mare, 2008

1 Mihai Dăncuş, „Disoluţia valorilor satului maramureşean în perioada de după al II-lea Război Mondial”, în Satul Maramureşean 1945-1989. Viaţă socială, economică, politică, culturală şi religioasă. Studii şi documente, Sighetul Marmaţiei, 2005, p. 45.

131