Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

Introducere

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

numele de: Ţara Oaşului, Maramureşului, Codrului.

Am optat pentru studierea acestei arii geografice şi etnografice din mai multe motive:

1. în primul rând zona alesă spre studiu este o zona întinsă din Bazinul Tisei Superioare şi care datorită poziţionării geografice dă dovadă de foarte multe elemente unitare în ceea ce priveşte cultura materială şi spirituală, formele de aşezare şi modul de habitat, obiceiurile şi tradiţiile etc;

2. despre schimbările intervenite în arhitectură şi mentaliate s-a scris puţin;

3. prin natura meseriei am avut şansa să efectuez cercetări de teren începând cu anul 2002, familiarizându-mă cu această zonă;

4. studiul comparativ privind locuinţa şi locuirea în nordvestul Transilvaniei, contribuie la cunoaşterea şi înţelegerea mai bună a zonei.

Problematica studiată o analizăm şi prezentăm evolutiv în raport cu schimbările economice, sociale, istorice şi chiar politice survenite începând cu secolul al XIX -lea şi până în prezent.

Arhitectura ţărănescă, „arta sacră”7, reprezintă un ciclu de condiţii care nu pot fiinţa independent. Astfel, arhitectura ţărănească este strâns legată de factorii geografici şi climatici, care influenţează calitatea şi tipurile de materiale de construcţie, toate aceste elemente determinând o tehnică de lucru adecvată. Pe de altă parte, arhitectura ţărănească este rezultatul mentalităţii tradiţionale care are la bază dorinţa de perfecţiune. Aceste aspecte contribuie la capacitatea ţăranului de a folosi toate resursele necesare oferite de cadrul specific zonei în care trăieşte.

Văzută de către antropologi ca fiind „cheia înţelegerii naturii umane”8, arhitectura tradiţională oferă specialiştilor observaţii în

7Mircea Eliade, Sacrul şi profanul. Bucureşti, Ed. Humanitás, 1995, p. 97.

8 Florin Biciuşcă, Centrul lumii locuite, Bucureşti, Ed. Paidea, 2000, p. 13.

11