Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
III. Architectură spirituală/architectură culturală. Tipare mentalitare ale construcţiei
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă 3. SIMBOLURILE Şl IMAGINILE LOCUIRII ÎN CASĂ Casa, ca spaţiu propriu-zis de locuit, unde se derulează tot ciclul existenţei, concepţia, naşterea şi moartea omului, are nevoie de protecţie faţă de spiritele malefice. Protecţia e dată de „adăpostul sacru al locuinţei”75, care este singurul spaţiu în care se putea naşte şi muri fără ca „sufletele călătoare” să se rătăcească. între casă - locul unde s-a născut şi a trăit pe de-o parte şi individ, pe de altă parte, se stabilesc legături de ordin sufletesc. Legătura semnificativă care se stabileşte simbolic şi emoţional este cea dintre casă şi femeie, dar şi cea dintre casă şi bărbat; acestea sunt identificate prin construcţii lingvistice prezente în folclor dar şi în conversaţiile cotidiene: „a face casă (cu soţia, după căsătorie), a duce casă (dacă femeia este vrednică), a ţine casa (a întemeia casa şi gospodăria şi a gestiona, în cuplu, toate problemele sale), dar şi a strica casa (în cazul femeilor cu o moralitate îndoielnică) sau a sparge casa (atunci când se destrăma un cuplu, de obicei din cauza unui adulter); analog, despre femeie se spune că poartă cinstea casei sau chiar că este cinstea casei; la polul opus, bărbatul era stăpânul casei, capul casei, stâlpul casei, operând activităţi proprii unui mod de a gândi lumea potrivit căruia lui îi aparţine dreptul de a fi stăpânul casei”76. Materialitatea legăturii dintre casă şi familie este subliniată şi de sintagmele „om la casa lui” adică om cu familie, căsătorit; sau „fac casă bună” adică au o căsătorie, o familie fericită; sau „casa plânge” - atunci când moare cineva din casă77. De asemenea, o dovadă a concepţiei de materialitate este şi faptul că se construia o casă nouă atunci când urma să se formeze o familie nouă, care va trece prin lume sub protecţia acestei case. 75 Ion Ghinoiu, „Casa românească. Plecarea şi sosirea sufletelor” , în Ethnos Bucureşti, nr. 1, 1992, p. 73. 76 Camelia Burghele, op.cit., p. 97-98. 77 Idem, p. 123. 127
