Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
III. Architectură spirituală/architectură culturală. Tipare mentalitare ale construcţiei
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă populaţiei arhaice, era axis mundi şi mijlocea legăturile dintre Cer- Fământ şi infernul Lumii19, sunt foarte rare cazurile în care se cunoaşte simbolul şi importanţa acestui gest ritual de sacralizare a locului. Argumentele pentru găsirea celui mai bun loc pentru construirea unei case erau multiple şi de ordine diferite. O posibilă sistematizare a lor o datorăm observaţiilor Cameliei Burghele, care deşi priveşte aspectul acestei probleme din perspectivă magico-ritualică, nu neglijează nici alte tipuri de argumente: „dovadă a importanţei muncii de ridicare a caselor şi a faptului că pentru orice cuplu construirea unui cămin reprezenta un punct de împlinire, este grija cu care erau căutate locurile de casă; primau trei considerente:- unul de ordin economic, astfel încât nu se construiau case în gropi, mlaştini, prea aproape de apă, în locuri cu multe rădăcini sau pe locul unor drumuri;- apoi, erau unele considerente sociale şi morale, care susţineau că nu e bine să construieşti o casă pe pământ dobândit ilicit sau pe locuri blestemate de alţi anteriori proprietari care nu şi-au putut ridica acolo casă;- cele mai bogate interdicţii erau, însă, de natură magică; în acest context, erau evitate locurile neumblate, pentru că se credea că în acele locuri vrăjitoarele aruncau apa de la descântece, plină de necurăţenii, sau chiar apa în care a fost spălat mortul; nu se construiau case noi pe locul caselor părăsite, de frica strigoilor şi a duhurilor celor morţi sau nenorociţi acolo; nu se făceau case în apropierea cimitirelor, de teama duhurilor celor morţi şi mai ales a copiilor nebotezaţi; era absolut interzisă ridicarea unei construcţii pe locuri rele, locuri umblate de duhuri rele, pe locuri bătute de vânturi rele; nu se făceau case acolo unde se petrecuse o crimă sau o sinucidere, pentru că intervenea teama 19 Monica Budiş, op.cit. p. 37. 113
