Marta, Livius et al.: The Late Bronze Age Settlement of Nyíregyháza-Oros „Úr Csere” (Satu Mare, 2010)
Aşezarea din epoca bronzului de la Nyíregyháza-Oros (Rezumat)
28/2). Spre limita estică a suprafeţei cercetate, aproximativ la mijlocul acesteia, şanţul se întrerupe, la capătul său apărând o groapă fără materiale arheologic, deci cu o datare incertă (Complexul nr. 274). Probabil groapa a servit pentru fixarea unuia dintre stâlpii porţii de acces în incinta fortificată. Interesant este faptul că pe o suprafaţă de câţiva metri, tocmai în această zonă, gropile, foarte numeroase în alte carouri din exteriorul şi interiorul incintei, lipsesc. Poate fi un argument pentru afirmaţia noastră, că această suprafaţă avea rolul de a servi drept cale de circulaţie. Complexele arheologice. Dintre complexele arheologice cercetate, 186 pot fi atribuite cu siguranţă perioadei târzii a epocii bronzului. Aparent este vorba despre un număr mare de complexe, însă viziunea de ansamblu asupra aşezării nu poate fi una integrală, atâta timp cât cercetarea a vizat doar zona estică a acesteia. Alături de elementele defensive, deja menţionate, mai apar gropi cu diverse funcţionalităţi şi complexe care pot fi încadrate în categoria locuinţelor. în ultima categorie pot fi încadrate doar puţine descoperiri. Este vorba despre complexul notat cu numărul 281. Acesta avea un plan aproximativ dreptunghiular, cu dimensiunile de 430 x 300 cm (Fig. 18- 19). Locuinţa avea cel mai probabil acoperişul în două ape, susţinut de stâlpi dispuşi la mijlocul laturilor scurte şi în zona mediană a laturii lungi, fapt confirmat de groapa descoperită pe latura de nord-vest şi de o adâncitură din zona centrală. Alte două complexe descoperite pe situl nr. 33 socotite anterior gropi, pot fi încadrate în aceeaşi categorie. Este vorba despre complexul nr. 7 cu un plan aproximativ circular, ce coboară în trepte până la o adâncime maximă de 0,70 m de la nivelul de conturare. Diametrul maxim era de 2 m, iar în centru apărea o groapă de stâlp. Cel de-al doilea este un complex oval, cu dimensiunile de 2 x 2,3 cm, cu pereţii oblici şi fundul drept, mai îngust la bază şi mai larg la gură. Adâncimea sa este de 0,45 m de la nivelul de conturare. Gropile reprezintă categoria cea mai numeroasă. în funcţie de profilul sesizat cu ocazia secţionării, gropile pot fi diferenţiate în alte trei categorii: (1) tronconice, (2) cu profil în formă de sac sau neregulat, (3) cilindrice. Gropile tronconice sunt cele mai numeroase. Aproape toate sunt de mari dimensiuni, cu un diametru de cel puţin 1,20 m şi adîncimi cuprinse între 0,30 şi 1,20 m. Majoritatea aveau un inventar modest compus din fragmente ceramice, oase, chirpici, pietre, dar au existat câteva lipsite de orice inventar. Gropile cu profilul în formă de sac sau neregulat sunt de asemenea bine reprezentate numeric. în general sunt înguste la gură, cu diametrul mai mare la fund. Ca şi dimensiuni, respectiv inventar nu se diferenţiază foarte mult de prima categorie. Gropile cu un profil cilindric în secţiune sunt mai puţin numeroase - 24 la număr. După destinaţia lor, ipotetică, pot fi împărţite în două categorii: a) Gropi de provizii/Gropi menajere şi b) Gropi cu depuneri de ofrande. Cele mai multe dintre gropile descoperite în aşezarea de la Oros par să fi servit la depozitarea proviziilor, pentru ca ulterior, după deteriorarea lor să fi fost utilizate drept gropi reziduale. 180
