Marta, Liviu: The Late Bronze Age Settlements of Petea-Csengersima (Satu Mare, 2009)
Aşezările din epoca bronzului de la Petea-Csengersima
Aşezările din epoca târzie a bronzului de la Petea-Csengersima I. Locuirea Suciu de Sus. Suprafaţa aşezării. Din zona de 7,8 ha cuprinsă între secţiunile şi sectoarele săpate ale sitului (Fig. 2), complexele arheologice ce ţin de cultura Suciu de Sus sunt răspândite pe o suprafaţă de aprox. 5,34 ha ( 4,41 ha pe malul sudic şi 0,93 ha pe malul nordic al pârâului Erge). Dacă pornim de la accepţiunea că cele două zone cu complexe Suciu de Sus (porţiunea formată din zonele I-V şi aceea reprezentată de zona VI) sunt părţi ale aceleiaşi aşezării, atunci suprafaţa aşezării Suciu de Sus poate fi estimată la 11-12 ha. Estimarea porneşte de la premiza că lăţimea zonei locuite de pe malul sud-vestic rămâne constantă şi de la ipoteza că raritatea complexelor de pe malul nordic al pârâului sugerează că zona VI se află se află în marginea vestică a aşezării. Complexele arheologice. Numărul complexelor arheologice care conţineau ceramică specifică fazei recente a culturii Suciu de Sus este de 145. Dintre cele 114 de gropi din aşezare ce aveau în inventar doar materiale de epoca bronzului ce nu pot fi atribuite cultural, aproximativ 50 pot fi considerate ca aparţinând culturii Suciu de Sus, dată fiind prezenţa lor în zone din aşezare în care complexe arheologice preistorice sunt atribuite doar culturii Suciu de Sus (zonele II, III, V). Mici fragmente ceramice izolate de tip Suciu de Sus au fost descoperite în mai multe complexe ale locuirii Lăpuş II—Gáva I, ele fiind probabil în poziţie secundară în cadrul acestora (ajunse din strat). Şapte complexe au însă au mai multe piese specifice ambelor culturi, fapt ce lasă loc şi la o eventuală „atingere cronologică” a celor două locuiri. Locuinţele au fost evidenţiate prin două platforme de chirpici şi prin trei posibile locuinţe adâncite. Prezenţa gropilor de stâlp în jurul gropii cx. 22 oferă indicii importante pentru interpretarea sa ca şi construcţie adâncită. La nici una dintre platformele de chirpic nu s-a distins un aranjament clar al gropilor de stâlp. Materialele utilizate pentru suprastructura locuinţelor sunt atestate de amprentele bine păstrate al unor bârne şi pari. Unele bucăţi de lut păstrează urmele a câte doi-trei pari paraleli. Structura pereţilor era realizată din nuiele şi trestie, aceasta din urmă fiind utilizată şi la acoperirea locuinţelor. în lutul folosit la lipirea pereţilor s-a păstrat amprentele plevei de cereale, iar la două locuinţe amprenta unor frunze de arbori. Din numărul mare de gropi de mici dimensiuni răspândite pe suprafaţa aşezării, doar în patru cazuri a fost sesizată o aranjare dreptunghiulară a lor ce ar putea atesta rolul de gropi pentru stâlpi ce au susţinut construcţii. Pornind de la suprafaţa pe care o delimitează aceste gropi, într-un caz poate fi avută în vedere funcţia de locuinţă (Pl. 28/A), în alte două cazuri în care suprafeţele delimitate sunt mai mici este avută în vedere mai degrabă funcţia de construcţii anexe (Fig. 28/B, C). într-un alt caz, dată fiind distanţa deosebit de mică dintre stâlpi (40 cm) poate fi luată în calcul tot funcţia de construcţie anexă, de tipul stog de fân sau hambar'. Pentru un mare număr de gropi în formă de pâlnie şi pentru unele gropi de formă cilindrică există indicii că erau utilizate la stocarea proviziilor. între acestea, mai ales gropile în formă de pâlnie, cu diametrul fundurilor cuprins între 1 m şi 1,90 m şi cu adâncimea ce ajungea la 1-1,30 m, aveau capacitatea de a fi utilizate la păstrarea cerealelor, legumelor sau a unor fructe. Descoperirea într-o groapă de dimensiuni mijlocii (S25cx.2) a unei oale (PI. 28/13) scoate în evidenţă posibilitatea utilizării gropilor la conservarea unor produse de altă 1 1 Reynolds 1979, p. 80-81. 202
