Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 4. (Satu Mare, 2007)
Obiective / Esettanulmányok / Case Studies - Florin Mărginean: Biserica romanicăa de la Tauţ
97 Biserica romanică de la Tauf poate fi argumentată deocamdată prin dovezi concludente9, cu toate că aceştia sunt pomeniţi la constmirea de „nave” pentru transportul de sare pe Mureş10 *. Nu acelaşi lucru se poate spune despre prezenţa unor clădiri din epoca romanică, presupuse timid încă din secolul al XIX-lea de către istoricul Márki Sándor" şi la mijlocul secolului XX de istoricul de artă Virgil Vătăşianu12, care le considera, fără o verificare însă a realităţilor din teren, a fi ale unei mănăstiri. Prezenţa unui edificiu de epocă romanică poate fi acum dovedită, ca urmare a rezultatelor cercetărilor arheologice din punctul „La Cetate”, unde au fost descoperite ruinele bisericii parohiale a satului. Din perioada timpurie, corespunzătoare primei biserici, mai ştim că în 1272 biserica aparţinea de episcopia Orăzii13, apoi de abia în 1334 aşezarea mai apare menţionată în registrul de dijme papale14. Se ştie că în secolului al XIX-lea locul a fost spoliat de piatra bună de construcţie, ruina aflându-se pe moşia lui Orbán-Gebhart15. Descrierea săpăturilor Apariţia volumului Biserici medievale în judeţul Arad a constituit preambulul începerii primelor săpături arheologice sistematice la Tauţ, în punctul „La Cetate”. în anul 1999 s-au făcut primele investigaţii la faţa locului, tot atunci realizându-se şi o primă ridicare topografică a sitului16. Astfel, s-a putut constata că un sistem de valuri, care în unele porţiuni se dublează sau chiar se triplează (pe latura estică), au înconjurat spaţiul care urma să fie cercetat. Anterior începerii primelor săpături sistematice, la faţa locului s-au păstrat urmele unor gropi făcute de căutători de comori, care au afectat parţial podeaua şi două dintre cavourile bisericii gotice. Săpăturile au început în toamna anului 2002, când s-a trecut la defrişarea parţială a spaţiului înconjurat de valuri, acesta fiind acoperit de vegetaţie arboricolă deasă. Cele patru secţiuni de sondaj trasate au vizat spaţiul din zona estică, nordică şi vestică a platoului. Singurele repere păstrate la suprafaţă au fost o porţiune din zidul nordic şi umărul (cum s-a presupus iniţial) unei clădiri masive de piatră. în cadrul secţiunii SI sub podeaua corului 9 în treacăt, poate fi amintit faptul că, localnicii mai păstrează în tradiţia orală denumirea unui loc din partea sud-estică a satului, drept Şpitariu, pe care-1 atribuie unui stabiliment al cavalerilor ordinului de Malta (ospitalieri). Este vorba de un platou de formă aproximativ dreptunghiulară, supraînălţat faţă de zona din jur, însă, fără alte elemente care să ne permită să presupunem existenţa aici a unui edificiu. 10 Kovách 1980, p. 198. " Márki 1892, p. 84. 12 Vătăşianu 1959, p. 88. 13 Roz -Kovách 1997, p. 247. 14 DIR, C. XIV, voi. III, p. 249. 15 Márki 1892, p. 85. 16 Rusu - Hurezan 2000, p. 142, fig. 22.
