Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Gheorghe Petrov: Bisterica mănăstirii Râmeţ
Gheorghe PETROV de preparaţie al picturii din pronaos, datând din anul 1377, apare o tencuială brută aplicată direct pe zidărie (acoperită de două straturi succesive de văruială),* 25 fără urme de culoare, dar cu urmele unei patine create de un număr apreciabil de ani, observaţie în urma căreia se poate deduce că pronaosul nu a fost pictat până în anul 1377, spre deosebire de altar şi naos, în care se păstrează fragmente din pictura mai veche aflată pe primul strat de tencuială.26 A patra etapă de pictură este reprezentată de un strat de frescă aflat în naos, din care se mai conservă pe peretele de nord o scenă incompletă cu Naşterea Sf. loan Botezătorul. Din punct de vedere stilistic, această pictură diferă de celelate etape prin factura compoziţiei şi prin modul de tratare al formelor şi proporţiilor; fresca se datează în secolul al XV-lea, fiind opera unui autor necunoscut.27 28 A cincea etapă de pictură este reprezentată de un strat de frescă conservat parţial în naos, pe zidul tâmplei. Fresca - datată cu aproximaţie în secolele XVI-XVII — cuprinde scena înălţării şi trei sfinţi ierarhi reprezentaţi la nivelul bustului (Sf. Ierarh loan Zlatoust, Sf. Ierarh Vasile cel Mare şi Sf. Ierarh Grigore Bogos Iovul)}* A şasea etapă de pictură este reprezentată de un strat de frescă care acoperă pereţii altarului şi pereţii celor două intrări care străpung zidul tâmplei. Această pictură, de factură post-brâncovenească, a fost datată în anul 1741 (conform unei inscripţii în vopsea aflată pe peretele de nord al altarului, scrisă în limba română cu litere chirilice), fiind executată de zugravul Gheorghe din Făgăraş.29 Textul inscripţiei este următorul: „Iulie 1741...s-a isprăvit altarul sub vlădica episcopul Făgăraşului Inochentie de Sadu, cu toată cheltuiala de la numele regelui şi dată (Drăguţ, Zugravul Mihu, p. 43). în acest fel a fost creat un fals suport pentru datarea bisericii - de către unii cercetători - în secolul al XV-lea, chiar dacă analiza arhitectonică a edificiului se dovedea inadvertenţă cu elementele cronologice menţionate (vezi Meteş, Mănăstirile româneşti, p. 53; V. Vătăşianu, Istoria artei, p. 566). Inscripţia pictată din interior a fost descoperită şi apoi publicată de către Vasile Drăguţ în anul 1966. (lizibilitatea numelui regelui şi a anului, a făcut ca textul inscripţiei să fie completat cu unele date din inscripţia lapidară. Astfel, în comparaţie cu varianta corectă a textului, cunoscută astăzi, versiunea publicată atunci diferă doar înspre final, unde, în loc de regele Ludovic de Anjou şi anul 1377, apare Matia Corvinul şi anul 1487 (V. Drăguţ, Zugravul Mihu, p. 43). 25 Această tencuială a fost aplicată şi apoi văruită de două ori, între etapa a doua de pictură şi până la execuţia picturii din 1377, fiind aşternută pe toată suprafaţa zidurilor bisericii, fapt dovedit de sondajele efectuate sub fiecare etapă de pictură ulterior executată (Boambeş, Conservarea-restaurarea, p. 83—84). 26 Tugearu, Biserica mănăstirii Râmeţ, p. 158. 27 Boambeş, Conservarea-restaurarea, p. 83. 28 Ibidem, p. 83-84. 29 Ibidem. Acelaşi pictor a mai executat, tot atunci, o pictură exterioară pe faţada nordică a turnului, alcătuită din două scene (Naşterea Maicii Domnului, probabil un hram mai vechi al bisericii, şi Adam şi Eva) care prezintă asemănări stilistice cu pictura din altar. Cu ocazia ultimei restaurări a bisericii această frescă a fost extrasă, în prezent fiind păstrată în muzeul mănăstirii (Porumb, Dicţionar, p. 233). 244
