Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Adrian Andrei Rusu: Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV

Adrian Andrei RUSU

Capelele instalate în cetăţile private formează, la rândul lor, o serie destul de consistentă. Caracteristica lor este aceea că, de cele mai multe ori, sunt, împreună cu cetăţile gazdă, în total anonimat documentar. Şi nobilimea maghiară a avut cetăţi cu palate, precum acelea de la Colţeşti (jud. Alba),66 Diósig (jud. Bihor),67 ori Şinteu (jud. Bihor). Incertitudinea planează în legătură cu capela din cetatea Stremţului. în primul rând pentru că deşi deţinătorii au fost extrem de potriviţi pentru a deţine o cetate încă din a doua jumătate a secolului al XlII-lea, nu avem nici o siguranţă că cetatea a fost construită anterior anului 1400. Poziţia şi planimetria ei distonează destul de mult cu fortificaţiile vremurilor de care ne ocupăm. O capelă a existat într-adevăr acolo. Tradiţia locului se referă, într-adevăr, la o capelă reformată, indicând o construcţie dreptunghiulară (10x7 m), căreia însă „îi lipseşte absida şi e foarte înaltă pentru a fi capelă.”68 în mod teoretic, construcţia poate fi conciliată şi cu o capelă (dublă ori în turn-locuinţă), însă incertitudinile rămân, eventual, până la dobândirea unor informaţii arheologice ori de parament.

Posibil să fi fost tot o capelă, construcţia din nordul incintei cetăţii de la Schitul Topolniţei (Grădeţ).69 Forma planimetrică ciudată şi urmele unui sistem de boltire par să pledeze pentru această funcţionalitate. Singura obiecţie posibilă poate veni doar din orientarea către sud a spaţiului interior. Dar şi acest aspect poate ii trecut cu vederea, dacă avem în vedere că în nici o altă parte din incintă nu se putea plasa o capelă cu orientarea altarului spre est. în fond, aceeaşi soluţie particulară a fost adaptată şi la Slimnic (vezi mai jos), poate şi la Breaza (eventual la extrema sudică a incintei).

Anumite resturi arhitectonice din cetatea Cheudului, din păcate foarte puţin cunoscute, ar putea oferi indicii pentru prezenţa unei capele.

Serioasă este şi lista capelelor din fortificaţiile greavilor saşi. Cea din cetatea Albeşti, a fost de lemn. La sud-estul incintei, lângă un turn locuinţă şi o altă clădire, a funcţionat o capelă (8/9 x 6,50 m) de lemn, socotită a fi cu absida semicirculară şi datată în secolul al XlII-lea.70 Elementele conservate sunt precare, iar publicarea lor a fost atât de deficitară, încât, practic, nu pot fi utilizate. O asemenea documentaţie nu poate să ne convingă definitiv de existenţa absidării semicirculare de lemn, cu atât mai mult cu cât din acest material, realizarea unor curburi este o mare dificultate tehnică.

66 Cu menţiuni doar târzii. Vezi R. Lupescu, Istoricul cetăţii de la Colţeşti (jud. Alba), în Acta MuseiNapocensis 32/II (1996), p. 495—496.

67 1279, castrum Deerpalataya. Vezi Györffy Gy., Az Árpád-kori Magyarország történeti földrajza, I, Budapest 19873, p. 650.

68 Gh. Anghel, Fortificaţii medievale de piatră din secolele XIll-XVl, Cluj-Napoca 1986, p. 172.

69 Gh. I. Cantacuzino, Cetăţi medievale din Ţara Românească în secolele Xlll-XVI, Bucureşti 2003, p. 133-134.

70 Gh. Baltag, Sighişoara înainte de Sighişoara, Bucureşti 2000, p. 219-220.

114