Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Adrian Andrei Rusu: Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV

Capele şi cetăţi în Transilvania

Aparţinătoare, de fapt, regelui, obiectivele listate erau imitaţii la scară ale modelelor din rezidenţele în care, în mod real, curtea regală îşi petrecea majoritatea timpului. Or, în toate acele fortificaţii rezidenţiale, capelele erau mult prea necesare.

Cel mai minunat exemplu pentru aceste tipuri de construcţii a fost - pentru că, se pare, nu mai există - capela din cetatea Şoimoşului. Publicarea recentă a desenelor lui Czigler Győző şi ale studenţilor săi, realizate în anul

1892,40 a schimbat datele cunoaşterii acestui obiectiv. Capela era amplasată în partea de sud-vest al incintei interioare, ocupând colţul de sud-vest al unei încăperi ori turn. întreaga ei descriere am operat-o după această mărturie arhivistică.41 Caracterul sacral al încăperii este mai presus de orice îndoială. Rămân neelucidate formele de acces şi amplasamentul altarului. Ultimul, obligatoriu către est, putea fi tratat şi ca o nişă ceva mai amplă, plasată chiar peste stâncile care par să delimiteze capela. în privinţa intrării, ea putea funcţiona undeva către nord sau, eventual, la etaj. în cea de-a doua variantă am dispune de un nou exemplu de „capelă dublă.” Datarea capelei este destul de uşor de aşezat în cursul secolului al XV-lea. Analogii sunt de găsit, cel puţin pentru arcadele frânte, în cetatea Budei.42 43 Pentru că cetatea funcţiona din plin în cursul secolului al XIV-lea, este foarte greu de imaginat că nu a avut nici o capelă în acel veac. Cu alte cuvinte, mărturia transmisă până la noi ar fi putut fi doar o refacere pe un amplasament identic.

Despre capela cetăţii Deva, ultimele informaţii datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea.42 Din păcate, nu sunt însoţite de nici un fel de amănunte care să fie utile. Privind în trecut, constatăm că urbariul de la sfârşitul deceniului patru al secolului al XVIl-lea, menţionează un bastion care purta, în mod absolut paradoxal şi anacronic, având în vedere că stăpânii îi erau calvini, numele de „Sfântul Toma”44. Am putea numai bănui că ar putea să fi fost şi hramul vechii capele a cetăţii. Relaţia cu capela dispărută după mijlocul secolului al XIX-lea nu este certă pentru că este posibil ca Habsburgii să fi sfinţit, după calvini, un alt spaţiu destinat capelei.

Capela din cetatea Severinului (jud. Mehedinţi, dar aparţinătoare, multă vreme structurilor politice ale regatului maghiar) este unul dintre multele exemple de obiective a căror dezvăluire a fost în cea mai mare parte compromisă (fig. 3). După informaţiile pe care Ie avem, capela cetăţii a început

40 Feld I, în voi. A középkori Dél-Alföld és Szer. Szeged, 2000, p. 585—592.

41 A. A. Rusu-G. P. Ilurezan, Biserici medievale, p. 138-140.

42 Magyarországi művészet 1300-1470 körül, I, Budapest 1987, p. 528.

43 L. J. Marienburg, Geographie des Großfürstentums Siebenbürgen, II, IIermannstadt 1813, p. 3; Kővary L., Erdély régiségei és történelmi emlékei, Kolozsvár 1892, p. 172.

44 Veress E., Déva vára és uradalma I. Rákóczi György fejedelem idejében (1630-1648), Déva 1906, p. 22.

109