Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Adrian Andrei Rusu: Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV

de argumentări pentru a fi socotită asociată şi cu cetatea. Nici în prima jumătate a secolului al XV-lea, lucrurile nu stau cu mult mai bine. în anul 1435, este menţionat loan, fiul lui Paul de Cheren, capellanus castri Sub Cetate - Valcău (jud. Sălaj).12 13 O altă atestare urmează apoi pentru capela Sf. Leonard de la Braşov. Pentru alte obiective, menţiunile sunt numai din preajma vremurilor părăsirii cetăţilor. Despre Chioar ştim că avea capelă şi capelan în secolul al XVI-lea, fără să putem decât presupune ca locul a fost marcat, în vreun fel deja, din primul secol de funcţionare. O situaţie aproximativ identică este cea de la Colţeşti (jud. Alba), poate Şoimoş (jud. Arad).

Explicaţia cea mai clară a stărilor premergătoare cercetării este aceea că avem de-a face cu extrem de puţine capele documentate în scris, câteva capele arhitectonice şi mai multe capele arheologice. Formula pozitivistă de investigare ne-ar cere să urmăm această logică: dacă majoritatea fortificaţiilor noastre din secolele XIII-XIV nu sunt trecute în diplome, nu mai au ziduri de înălţime, nici nu posedăm alte indicii, de altă natură, nu avem cum să identificăm oratorii ori capele şi, drept urmare, în Transilvania au fost extrem de puţine. Dar, precum anticipasem din primul nostru aliniat, o societate cu sensibilităţi atât de profund religioase ca cea medievală nu avea cum să nu se manifeste identic sau - mai conciliant - aproape identic, cu oricare alt spaţiu al geografiei creştine catolice. Ca urmare, suntem între logica lui trebuie să fi existat şi aceea a lui nu sunt mărturii. Investigaţia nu poate face abstracţie de „capelele posibile,” care sunt de socotit sugestii ipotetice pentru cetăţi cu mare grad de distrugere.

Moştenirea lăsată astăzi cercetării este de o asemenea sărăcie, încât cea mai sistematică modalitate de prezentare a ei ni s-a părut a fi doar aceea care urmează criteriul deţinătorilor.

în cetăţile-rezidenţe episcopale a existat mereu o multitudine de capele. Nu avem a ne raporta la cele care au servit drept baptisterii (până în secolul al Xll-lea), capele funerare ori cu destine legate strâns de acelea al bisercilor catedrale. Ne interesează aici doar acelea asociate arhitecturii rezidenţiale (palatelor) şi destinate uzanţei private a episcopilor. Uneori au existat chiar şi două capele în aceeaşi cetate. Pentru această realitate, era nevoie de ansambluri de mari dimensiuni. Singura posibilitate de acest tip o întrevedem, deocamdată cel puţin, în cetatea Oradea. Capela palatului cetăţii episcopale de la Oradea este menţionată în anul 1387 (capella S. Andreae apostoli, in palatio episcopali sita).u Este, totuşi, imposibil ca ea să nu fi fost mai veche. Supoziţia se bazează pe aceea că, hramul Sfântului Andrei, pe care l-a purtat, pare să provină de la numele episcopului constructor, Andrei Báthory (1329-1345).14 Ceea ce este

12 Entz G., Erdély építészete a 14-16. században, Kolozsvár 1996, p. 502.

13 Balogh Jolán, Varadinum Várad vára, II, Budapest 1982, p. 40. Dar menţionarea capelei Sf.

Andrei este din 1366, fără localizare precisă. Vezi Documenta Romániáé Historica, Series C,

Transilvania, XIII (1366-1370), Bucureşti 1994, p. 165.

14 Engel P., Magyarország világi archontológiája. 1301-1457,1, Budapest 1996, p. 374.

Capele şi cetăţi în Transilvania

103