Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Kiss Imola: Construcţii ecleziastice cu plan central. Rotonda din Pelişor
EDIFICII ECLEZIASTICE CU PLAN CENTRAL ROTONDA DE LA PELIŞOR Kiss Imola Cea mai importantă caracteristică a arhitecturii religioase din judeţul Satu Mare este varietatea stilurilor în care aceasta este prezentă. Stilul romanic este reprezentat prin biserica fostei mănăstiri benedictine din Acâş, actualmente servind ca biserică reformată. Această biserică, care apare în toată splendoarea sa, dominând întreaga vale a Crasnei nu a fost singurul monument ridicat în stil romanic pe teritoriul actualului judeţ Satu Mare; deţinem informaţii sigure legate de încă două monumente romanice: bazilica din Căpleni, datând tot din secolul al XlII-lea, asemenea Acâşului, şi rotonda din Pelişor. Ambele au fost demolate în secolul al XIX-lea, în locul lor apărând biserici noi, corespunzătoare noilor cerinţe şi necesităţi ale comunităţilor religioase. Un rol deosebit de important în arhitectura romanică sătmăreană este ocupat de rotonda de la Pelişor. Prima informaţie legată de localitate ne este oferită de monograful comitatului Satu Mare, Szirmai Szirmay Antal, care afirmă că în 1241 cu ocazia invaziei tătare Pelişorul a fost nimicit alături de claustrul dominican ridicat în 1234 în cinstea Sfintei Margareta de contele Arnold1. Tot de la Szirmay aflăm de existenţa la Pelişor a unei biserici vechi de formă circulară construită din piatră1 2. Aceasta este prima ştire despre rotonda de la Pelişor, care la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost demolată. în secolele IX-XI, bisericile de tip central construite în Europa centrală urmează modelul din Aachen, însă este interesant că acestea au fost ridicate în incinta sau în apropierea curţilor suveranilor. Unele dintre ele se ştie cu siguranţă că au jucat rolul unor capele particulare ale suveranilor sau au fost zidite în incinta unor ansambluri arhitecturale aparţinând înalţilor demnitari bisericeşti. Deci Aachenül le-a determinat nu numai forma ci şi destinaţia. Statele central europene, care au îmbrăţişat de curând religia creştină se străduiau să urmeze modelul oferit de Imperiul romano-german, urmând şi modelul arhitectural din Aachen, care a devenit simbolul puterii creştine, a independenţei şi totodată a aderării la Occident. însă în centrul Europei a apărut o formă mult simplificată a modelului din Aachen, oglindând nivelul de dezvoltare al arhitecturii şi puterea economică a comanditarului. 1 Szirmai Szirmay Antal, Szatmár Vármegye fekvése történetei, és polgári esmerete, voi. II.. Buda 1810, p. 202. 2 ibidem
