Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Emődi Tamás: Cercetări efectuate la Biserica reformată din Săcuieni (jud. Bihor)
200 clin Hunedoara72 (portaluri, tribuna capelei şi timpanele burdufurilor), îndeosebi cel care decorează cheia de boltă a capelei ridicată în anii ‘40-’50. Este certă datarea tabernacolului în a doua jumătate a secolul al XV-lea, însă chiar dacă analogia cu blazonul Huniazilor este convingătoare, înclinăm la o restrângere a datării către ultimul sfert al acestui veac73. Fără a avea suficiente elemente furnizate de un studiu stratigrafie riguros, datarea etapelor de construcţie ale bisericii poate avea la bază doar considerente de ordin istoric şi stilistic. în cazul bisericii romanice planimetria cu contraforţii dispuşi în diagonală indică plasarea ei în a doua jumătate a secolului al XlII-lea sau la începutul secolului al XIV-lea. Un aport la ridicarea ei puteau avea şi stăpânii înstăriţi ai satului (familia Geregye, Borsa sau urmaşii lui Dorog) dar ea se poate datora şi efortului exclusiv al comunităţii, suficient de numeroasă în anii 1291-94. Astfel am putea considera aceşti ani, ca terminus ante quem pentru ridicarea bisericii romanice târzii. Caracteristica planimetriei perioadei gotice este închiderea poligonală a corului, cu colţ şi contrafort în ax, întâlnită mai rar, astfel încât adoptarea soluţiei poate ridica problema unor relaţii stilistice. Configuraţia spaţială a colţului în ax, întâlnită la corul şi deambulatoriul unor biserici din Fraga74 (biserica Tyn, cu patru laturi ale octogonului; biserica înălţării Sfintei Fecioare din Retéze, cu şase laturi ale decagonului), Kolin75 (Cehia, patru laturi ale heptagonului), St. Veit an der Glan76 77 * din Karintia (patru laturi ale hexagonului), Landshut 7 (biserica Sf. Spirit cu stălp în ax) etc. constituie un experiment interesant al arhitecturii central europene din a doua jumătate a secolului al XIV- lea. Soluţia s-a răspândit - ce-i drept într-un cerc restrâns - şi în Ungaria medievală, îndeosebi pe teritoriul Slovaciei de astăzi (Balf, Bâtmonostor, Budaszentlőrinc, Gyöngyös7*, Bohunovo-Lekenye, Lietava-Zsolnalitva, Spisskâ Nova - Igló, Vysná Slaná-Felsősajó79) iar în Transilvania — fără să le considerăm pe cele cu vârful în ax format din doar două laturi (Mintiul Gherlii - biserica reformată. Hunedoara - biserica ortodoxă Sf. Nicolae etc.) - o regăsim la bisericile : Möller István, A vajdahunyadi vár építési korai, ín Mag)’arország Műemlékei, voi. III, Budapest, 1913, fig. XVIII-XXIII; Vătăşianu, op. cit., p. 272., fig. 234,236-7,240; 73 Dealtfel prezenţa blazonului lui Paul Kinizsi în suita reprezentărilor heraldice ale coridorului sălii Dietei şi ale burdufurilor plasează cel puţin terminarea lucrărilor într-o perioadă mai târzie decât cea considerată ca fiind convenţională în literatura de specialitate. (Observaţia a fost făcută de Búzás Gergely în cadrul prezentării unei prelegeri la Simpozionul de la Satu Mare.) 74 Janácek J.-Homolka K. ş.a., Praha stredoveka, Praha, 1983, p. 281,288. ' Citat de Bencze Zoltán-Szekér György, A budaszentlörincipálos kolostor, în Monumenta Historica Budapestinensia, voi. VIII, Budapest, 1993, fig. 36/2. 76 Idem p. 21. 771hi dem. ?s Magyarország Műemlékeinek topográfiája IX. Heves meg\>e műemlékei, vol. Ili, Budapest, 1978, p. 63,71, fig. 52. 7" Bencze-Szekér, op. cit., p. 21.
