Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Emődi Tamás: Cercetări efectuate la Biserica reformată din Săcuieni (jud. Bihor)
199 XlX-lea în peretele nordic al corului64. Nu avem date despre prăbuşirea sau demontarea bolţii ci doar despre o ‘’reînnoire a tavanului” în 171065. Cheia de boltă care a aparţinut traveii bolţii vestice - cu bolta în cruce - poartă stema regatului Ungar în relief66 iar cea estică, a bolţii septipartite vestice - blazonul familiei Zólyomi, care apare atât în scut cât şi deasupra coifului decorat cu vrejuri de frunze: un cap de vultur încoronat, cu gâtul străpuns de o săgeată. Pe cheia de boltă cu stema regatului am remarcat un semn lapidar destul de particularizat care apare şi la clădirea palatului regal din Visegrâd în anii 148067, precum şi pe tabernacolul bisericii din Pukanec (Slovacia) datat în 150868 *. Din secţiuni şi înzidiri am recuperat mai multe fragmente de nervuri ale bolţii corului cu profilul format dintr-o creastă trapezoidală cuprinsă între două cavete, unele purtând urme de pigmenţi de culoare albastră. Pinionul portalului din 1808 păstrează înzidită o remarcabilă piatră sculptată: un fronton încadrat de două fiale cu arhivolta în acoladă decorată pe extrados cu un frunziş conturat energic, având în lunetă un scut cu blazonul familiei Zólyomi tratată într-o plastică de o calitate deosebită. O altă piesă importantă, păstrată în cor - menţionată şi de Bunyitay în 1883 - este un pinaclu decorat cu frunziş având la bază arcaturi profilate iar la vârf un fleuron crucifer păstrat fragmentar. Supoziţia noastră privind cele două piese care ar fi provenit de la aceeaşi structură, şi anume de la ancadramentul unui tabernacol, s-a confirmat odată cu descoperirea cu ocazia lucrărilor a altor fragmente care au aparţinut ancadramentului nişei - printre care şi lintoul acestuia, flancat de două console decorate cu motive vegetale - precum şi a nişei din peretele nord-estic a cărei dimensiuni corespundeau întocmai golului încadrat. S-a putut realiza astfel şi reconstrucţia grafică a tabernacolului60. Forma lui este destul de răspândită în secolul al XV-lea (Ighişul Nou70, Vişea71 etc.), mai rară este însă reprezentarea heraldică care le ia locul reprezentăriilor legate de cultul eucharistic. Fineţea detaliilor blazonului sculptat în relief înalt îi conferă tabernacolului o valoare deosebită, comparabilă cu exigenţa plasticii de prim rang a blazoanelor castelului M Bunyitay, op. cit., III, p. 319; Archaeológiai Értesítő, 1893, p. 438 şi 1897, p. 375. 65 Gavrucza-Emödi, op. cit., p. 8. 66 Pe extradosul cheii de boltă s-a putut observa o crestătură de căţiva centimetri care indică probabil folosirea unui sistem de tiranţi metalici de suspendare-întindere, semnalată şi la alte bolţi gotice. 67 Búzás Gergely, Visegrâd. Királyi palota. Lapidarium Hungaricum 2, Budapest, 1990, p. 132/18. "* Könyöki József, A középkori várak, különös tekintetei Magyarországra, Budapest, 1906, fig. 192. Tabernacolul a fost păstrat şi după ce şi-a pierdut destinaţia odată cu trecerea la Reformă poate tocmai datorită decorului heraldic ce îi reprezenta şi pe patronii deveniţi protestanţi ai bisericii şi a fost demontat probabil doar în 1808, când principala piesă a ajuns în pinionul porticului. Pe tencuiala interioară a nişei s-a păstrat anul 1809 sgrafitat. 70 Entz Géza, Erdély építészete a 14-16 században, Kolozsvár, 1996, fig. 368. 71 Arhiva Centrală a Eparhiei Reformate din Ardeal. Releveele lui László Debreczeni, 1929, p. 099. Entz. op. cit., p. 245. îl cataloghează eronat, ca fiind timpanul unui portal.
