Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Emődi Tamás: Cercetări efectuate la Biserica reformată din Săcuieni (jud. Bihor)
195 fundaţii ale unor amvoane* 48. Secţiunile SV şi SVIII au cuprins fundaţiile unui contrafort aşezat oblic al cărui prezenţă dovedeşte exstenţa simultană a zidului corului şi a zidului sudic al navei înguste, contrafortul îndeplinind tocmai rolul de întărire a colţului decroşului după înlăturarea vechiului contrafort. Deoarece secţiunile vizând relevarea elementelor-cheie arhitecturale cu mici excepţii nu au atins cote adânci şi după cum am mai arătat, pământul era răscolit în straturile superioare, nu am reuşit să surprindem decât un singur mormânt în SVII. Acesta a fost săpat la cca. -0,95—1,1 Om adâncime tăind fundaţia contrafortului romanic şi deranjând un mormânt mai vechi, din care s-au păstrat doar craniul şi câteva fragmente de oase lungi. Cu ocazia construcţiei centralei termice proprii a bisericii, la cca. 10,5- 11 m sud-vest de ea a ieşit le iveală un fragment de fundaţie compactă49 de cca. 2,8xl,8m. Un zid lat de 0,82m cu direcţia de 60" SV-NE se racorda în unghi drept se bazează pe faptul, că pe de o parte la capela funerară a notarului comitatului Bihor, Laurenţiu Domokos din satul vecin, Cadea, construit în jurul anului 1830 s-au folosit cărămizi identice. Pe de altă parte la începutul secolului s-au efectuat o serie de lucrări la biserică: ridicarea porticului sudic în 1808, realizarea mobilierului în 1810, amplasarea orgii în 1820 pe tribuna realizată probabil cu puţin timp în urmă. Sub această pardoseală s-a aliat un strat de arsură. A doua pardoseală se afla la -0,39m, fiind formată din cărămizi scurte de 20xl2x5cm iar a treia la -0.52m, fiind formată din două straturi de cărămizi pătratice de 18x18x5,5cm. Astfel de cărămizi au fost refolosite şi la zidăria cavoului din cor. Am surprins urme ale acestor pardoseli şi în alte secţiuni fără însă să găsim suprafeţe compacte mai mari din cauza răvăşirii straturilor în epoca modernă. în zona centrală a corului, la cota corespunzătoare celei de-al doilea pardoseli s-au aflat şi câteva cărămizi de 30x14x6,5cm. Deşi nu este exclusă schimbarea unor pardoseli de-alungul secolelor fără vreo urmă, considerăm verosimilă identificarea stratului de la cota de -0,52m (-0,57m) cu prima pardoseală a corului gotic. Fragmentul de zidărie aflat la cota -0,20m în extremitatea estică a secţiunii SIV constituie un bloc dislocat din fundaţia primului cor sau dintr-un cavou. în timp ce diferenţa de cotă dintre pragul sacristiei şi pardoseala de la cota -0,52m poate fi explicată şi prin reamplasarea uşii sacristiei semnalată mai sus, accesibilitatea la tabernacol s-ar putea explica doar prin presupusa introducere a unor pachete de trepte suplimentare în această zonă. 4>1 Neexistând în secţiunea SV urme de pardoseli nu s-a putut determina relaţia acestora cu fundaţiile amvoanelor. Cel mai recent amvon, de la cota -0,14m a încălecat fundaţia pilastrului arcului triumfal şi a precedat amvonul existent azi, datat în 1810. Amvonul de la -0,58m a fost realizat după demolarea zidului sudic al navei dar şi a pilastrului deoarece în ipoteza existenţei şi datorită poziţiei acestuia enoriaşii din cor nu au fi avut vizibilitate către preot. în sfârşit fundaţia amvonului de la cota -0,5 lm este cea mai veche, fiind adosată pilastrului arcului triumfal încălecând totodată pragul transversal - lat de 0,40m şi aflat la - 0,5 7m - care a reapărut şi în secţiunile SI şi SIV. Acest prag, la care s-au folosit şi cărămizi de 18x20x5,5cm, pare să fie contemporan cu pardoseala de la cota -0,52m şi constituie treapta dintre pavajul medieval al corului şi al navei. 4,1 Fundaţia din cărămizi de 31xl5x5,5cm având talpa la -l,5m, a apărut la -0,75m faţă de cota tălpii gardului de beton (ce coincidea cu cota trotuarului în această zonă).
