Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)

Emődi Tamás: Cercetări efectuate la Biserica reformată din Săcuieni (jud. Bihor)

CERCETĂRI EFECTUATE LA BISERICA REFORMATĂ DIN SĂCUIENI (JUD. BIHOR)

Emődi Tamás

Localitatea Săcuieni se află Ia intersecţia unuia dintre drumurile medievale ce duceau de la Oradea la Satu Mare, ramificându-se la Sălard înspre Târguşor cu drumul medieval ce străbătea valea Barcăului dinspre Crasna înspre vest respectiv cu cel ce ducea la Valea lui Mihai1, la 40 km de Oradea, pe un sit protejat odinioară de mlaştinile Ierului. Aşezarea geografică a favorizat înfiinţarea aici a unui punct de vamă încă în sec. al XIII-lea1 2. Deşi apare documentar abia în 1278, denumirea localităţii, Zekulhyd - referindu-se la un vad sau un pod al secuilor construit peste pârâul Ier - constituie una din mărturiile prezenţei secuimii în Bihor, prezenţă presupusă încă din secolul al X-XI-lea3 dar atestată doar la începutul secolul al XIII-lea de Registrul de la Oradea. Documentul emis în 1278 de regele Ladislau IV4 clarifică succesiunea stăpânilor localităţii până la acea dată. După ce aceasta a fost probabil donată de rege neamului Gutkeled pe la sfârşitul secolului al XII-lea, devine parte componentă a domeniului format în jurul mănăstirii din Egyed (Egyedmonostor)5. Fii lui Dorog din neamul Gutkeled sunt cei care stăpânesc satul până la invazia tătară din 1241, dată la care ajunge în posesia comitelui Paul Geregye şi a fiilor săi. Infidelitatea acestora pare să îl readucă aparent la 1278 în stăpânirea fiilor lui Dorog prin documentul regal amintit, dat fiind însă că între 1291-1294 apare în proprietatea lui Roland Borsa,

1 Anjoukon Okmánytár, red. Nagy Imre - Tasnádi Nagy Gyula, Monumenta Hungáriáé Historica Diplomataria, voi. II, Budapest, 1881, (în continuare AnjO.) p. 216-219; DIR, XIV. C, voi. II, nr. 346; A nag\’károlyi gróf Károlyi család oklevéltára, red. Géresi Kálmán, voi. II, Budapest, nr. 96 menţionează in 1435 drumul ce duce la Cheşeriu; Zsigmondkori Oklevéltár, red. Mályusz Elemér, voi. II/l, Budapest, 1956, nr 1002 menţionează drumul ce duce la Thulugd (Tulogd) şi de "via publica" ce duce la Lita Mare (Ungaria); Györffy György, Az Árpád-kori Mag\’arország történeti ßldrajza, voi. I, Budapest, 1987, p. 582, 666.

2 AnjO. II. p. 216-219, Documente privind Istoria României, veacul XIV, C, Transilvania, voi. II. nr. 346, 12 oct. 1325: "tributum (...) in villa eorundem Zekulhyda (...) redeuntibus de eadem statuti et consveti ad exigendum ab antiquo".

3 Jakó Zsigmond, Bihar meg\’e a török pusztítás előtt, Budapest, 1940, p. 335; Györffy, op. cit.. I, p. 572; Korai Mag\’ar Történeti Lexikon, red. Kristó Gyula, Budapest, 1994, p. 624, 666. Majoritatea istoricilor presupun prezenţa secuilor în Bihor încă de la sfârşitul secolului al X-lea, dar Györffy nu exclude ca la originea toponimiei să se afle existenţa unei populaţii secuieşti cu rol militar rămasă aici după mutarea celorlalţi în sud-estul Transilvaniei probabil la sfârşitul secolului al XII-lea, cel târziu la începutul secolului al XIII-lea.

4 Wenczel Gusztáv, Árpád-kori új okmánytár, Monumenta Hungáriáé Historica Diplomataria, voi. IX. Pest, 1862, p. 196-197; DIR, XIII, C, voi. II, nr. 215.

5 Jakó, op. cit., p. 40,42.