Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Corina Popa: Consideraţii privind arhitectura şi sculptura decorativă ale bisericii evanghelice din Richiş
167 supleţea şi expresivitatea decoraţiei vegetale şi a mascheroanelor. Această diferenţă stilistică este "atenuată" de coerenţa iconografică în care se succed cheile de boltă din cor, capele, nava centrală pe de o parte şi cele din navele laterale. în cor, sacristie, în capela de sud şi în nava centrală predomină chei de boltă cu reprezentări ce simbolizează jertfa christică: în cor - Christ cu nimb cruciger străpuns de doua săbii (după Apocalipsa), Pelicanul hrănindu-şi puii - singura piesă ce combină decorul vegetal parlerian cu o reprezentare schematică a pasării - Viţa de vie cu struguri, Christos cu carte binecuvântând, Capul lui Christ cu nimb cruciger şi Mâna binecuvântând, în nava centrală". Dimpotrivă, în navele laterale alternează reprezentări caricaturale de figuri masculine cu o decoraţie vegetală agitată , formată din frunze ondulate răsucite pe suprafaţa circulară a cheii de boltă. Această alternanţă de măşti şi de decor vegetal sau chiar combinarea celor două elemente caracterizează decorul consolelor şi capitelelor colonetelor şi stâlpilor. Se pare că decorai navelor a fost realizat de mai multe grupe de pietrari ce au lucrat în acelaşi timp şi că aceştia erau în primul rând decoratori nu sculptori aşa cum a fost cel ce a realizat figurile din timpanul portalului de vest. Ancadramentele în arc frânt cu profiluri continue ale celor două accese de sud şi de nord, cel al sacristiei ca şi mobilierul de piatră gotică, cu excepţia tabernacolului gotic târziu (1526) aparţin aceleiaşi etape stilistice. în traveea centrală a "transeptului" se păstrează baldachinul fostului amvon gotic, al cărui parapet se conservă fragmentar în actuala sacristie. Decoraţia alcătuită în exclusivitate din forme patralobe şi trilobe ca şi coronamentul cu fleuroane amintesc îndeaproape de amvonul bisericii din Sibiu. Pe faţa de vest a stâlpilor arcului de triumf se mai păstrează două console care puteau susţine statui, refăcând parţial sistemul decorativ al spaţiilor parleriene întâlnit în Transilvania numai la Sebeş. Aceeaşi tratare preferenţială a careului se regăseşte la biserica din Aţei, indicând că accesele principale erau, ca şi la bisericile de oraş, cele de vest şi de sud. Capela de sud prezintă un portal cu lintel pe console arcuite ce ar putea aparţine goticului târziu, celei de-a doua jumătate a secolului al XV-lea. Piesa cea mai însemnată a decorului acestui monument rămâne portalul de vest11 12 cu o structură arhitectonică şi plastică bine definită şi aproape singulară, încadrarea deschiderii în arc frânt de mici pilaştrii cu fiale şi decorarea extradosului cu croşete delicate terminate într-un fleuron amintesc îndeaproape de portalul de vest al bisericii din Sibiu, de ancadramentul de sud al bisericii din 11 V. Roth, Geschichte, p.84-85, înşiră reprezentările figurative cu teme christice de pe cheile de boltă, remarcă calitatea inferioară a acestor reprezentări în comparaţie cu figurile din timpanul de vest dar nu le localizează şi nu face observaţii privind "iconografia" reprezentărilor din navele laterale. 12 V.Roth, Geschichte, p.84; Idem, Deutsche Kunst p.93, datează portalul la sfârşitul secolului al XIV-lea; V. Vatasianu, op. cit. p. 326, plasează această piesă în cadrul stilului molatec datând-o la 1410-1420; Marosi, Magyarországi Művészét, p. 451.
