Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Sada Mihaela Salontai: O restaurare în spiritul doctrinei unităţii de stil. Claustrul mănăstirii dominicane din Cluj
127 şi ştiinţifice, cu o nouă orientare filosofică, reflectând reacţiile contestatare trezite de restaurarea după principiul unităţii stilistice. Ca o curiozitate, rămâne faptul că este vorba de opera aceluiaşi colectiv care a realizat restaurarea în manieră doctrinară şi, totodată, această etapă a precedat restaurarea aripei de vest. Desenul ferestrei de la bibliotecă poartă data 23 aprilie 1906, iar planşele pentru parterul arpei de vest, datează din anul 1908. încercând să facem un bilanţ al autenticităţii, putem aprecia că în urma restaurării au rezultat trei categorii de elemente : 1. Structuri şi plastică arhitectonică în stil gotic, originare, reprezentate prin: bolta, ancadramentul portalului spre foişor şi deschiderea în arc frânt din peretele estic la sala Sub Rosa; ancadramentele fostelor arcade spre curte, înzidite în peretele coridorului vestic; ferestrele de la parterul faţadei vestice împreună cu cele ale traveei de colţ care include fereastra tripartită utilizată ca reper la reconstrucţia ferestrelor refectoriului; ancadramentele cu lintel şi baghete încrucişate de la uşile bucătăriei spre foişor şi spre curtea din spate; ancadramentele de piatră de la oficiul bucătăriei spre refectoriu şi de la oficiul bibliotecii spre sala alăturată la nord; parţial arcada foişorului nordic spre curtea interioară, cu excepţia pervazelor; bolta şi fereastra sacristiei. 2. Elemente structurale şi de plastică arhitectonică în stil gotic, care înlocuiesc piese originare deteriorate, având statut de copii şi fiind astfel lipsite de autenticitate, reprezentate prin : stâlpul central al sălii Sub Rosa ; ancadramentul portalului spre foişor, parţial stâlpul central, ogivele, consolele din capetele arcului divizor longitudinal, fereastra exterioară şi nervurile de pe tavanul amvonului, în sala refectoriului. 3. Elemente de plastică arhitectonică proiectate prin analogie cu vestigii prezente in situ sau realizate arbitrar, fără să fi existat vreodată, reprezentate prin: ferestrele refectoriului; ancadramentele ferestrelor de la etajul faţadei nordice; ancadramentele ferestrelor de la nivelul al doilea al coridorului nordic spre curtea interioară; ancadramentele ferestrelor de la etajele faţadei vestice, pe lungimea foişorului, inclusiv traveea scării; ancadramentele ferestrelor sălii Sub Rosa, atât spre exterior cât şi spre foişor, împreună cu ancadramentele celor două uşi laterale, respectiv pe pereţii de la nord şi sud; ancadramentul de uşă la sala învecinată cu refectoriul spre est; ancadramentul uşii dintre bucătărie şi fostele cămări de alimente; ferestrele bucătăriei; decorul arcului deschiderii şi decorul pupitrului, la amvonul din refectoriu. Restaurarea realizată la claustrul dominican în primele două decenii ale secolului XX, face astăzi parte din istoria monumentului. Intervenţiile arbitrare, realizate în spiritul unităţii stilistice, au acum valoare istorică, chiar dacă sunt lipsite de autenticitate. Autorii au restabilit, parţial, o integritate presupusă a fi existat în secolul XVI, pe care au “îmbunătăţit-o”,
