Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Sada Mihaela Salontai: O restaurare în spiritul doctrinei unităţii de stil. Claustrul mănăstirii dominicane din Cluj
124 era mascată într-una din încăperi, de un tavan baroc construit sub cota bolţilor gotice, iar în cealaltă încăpere era îngropată într-un strat gros de var. Stâlpul central a fost refăcut după modelul celui original. Deschiderile din pereţi au fost reconsiderate după urmele apărute la îndepărtarea tencuielilor. Astfel, pe peretele exterior a fost dezvelit ancadramentul de piatră în arc frânt, care trebuie să fi marcat deschiderea unei abside cu rol de capelă a sălii capitulare14. Ancadramentul a fost lăsat aparent, iar golul a fost închis cu un parapet de cărămidă şi ochiuri de geam la partea superioară. Cele două ferestre care încadrează această deschidere, au primit ancadramente gotice, proiectate şi realizate prin analogie cu vestigiile păstrate la fereastra sacristiei1'. Pe peretele opus a fost dezvelit ancadramentul în arc frânt al uşii de intrare din foişor în sala capitulară şi totodată, a fost proiectat un ancadrament gotic pentru fereastra alăturată. Pereţii laterali ai sălii avuseseră două uşi datând din faza gotică, care fuseseră înzidite ulterior, respectiv o intrare din sacristie şi o uşă spre sala alăturată la nord. Fotografia din timpul şantierului, indică prezenţa unei deschideri arcuite, obturată cu cărămidă, pe peretele spre sacristie. Acolo există acum o uşă cu ancadrament gotic de tipul cu lintel pe console. Deschiderea uşii de pe peretele opus, a fost şi ea înzestrată cu un ancadrament de acelaşi tip, dar cu o morfologie de factură mai târzie. Aceste ancadramente reproduc doar formal arhitectura lintelului pe console, în fapt buiandrugul sau lintelul fiind sculptat dintr-un singur bloc de piatră, care include şi părţile cu rol de console. Acest lintel în formă de U întors, se îmbină cu usciorii pe linia de naştere a arcuirilor spre golul uşii. Aripa de nord a mănăstirii adăposteşte, la parter, vechiul refectoriu, bucătăria cu anexele ei şi o sală situată la răsărit de refectoriu, care în faza gotică s-ar putea să nu fi existat. Etajul era destinat, după regulă, dormitorului călugărilor. Această aripă a suferit cele mai puţine transformări de-a lungul timpului, păstrând la parter structurile şi o bună parte din plastica arhitectonică originale. Aici restaurarea a început cu stabilizarea structurii refectoriului, prin îndepărtarea unui zid portant de la etaj, care se sprijinea pe bolta gotică. Din considerente de ordin formal, a fost, de asemenea, demolat un zid subţire care compartimenta fosta bucătărie dominicană şi au fost redistribuite deschiderile spre nord, într-un grup de trei ferestre mici, rectangulare, aşezate deasupra intrării. Aceste ferestre au fost înzestrate cu ancadramente de piatră şi menouri ortogonale în T. ín sala refectoriului a fost completat, în mod arbitrar, decorul cu festőn 14 Această deschidere amplă a fost bănuită de Lux ca fiind locul vechii intrări în mănăstire, orientându-se după deschiderea de poartă păstrată în zidul vestic al primei incinte medievale, care trece la circa 5 m de peretele răsăritean al claustrului. Autenticitatea ancadramentului de la fereastra sacristiei este atestată de imaginea publicată de Jakab E. în 1870, în Kolozsvár története - Rajzai, Buda, 1870, planşa XVI.
