Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Cuvînt înainte

*

Am cuprins în acest dicţionar şi scriitorii de limbă maghiară. Din păcate, nu am fost sfătuit şi încurajat nici de autorii români nici de autorii maghiari. O tendinţă de “insularizare”, de a rămîne în carapacea propriilor etnii, este, din păcate, reactivată şi în judeţul Satu Mare. O memorie colectivă vorbeşte însă de sub pojghiţa datelor istoriei şi culturii: ea cată să ne spună că nu poate fi folosită ca act de proprietate în dauna unuia sau altuia - cultura judeţului Satu Mare este întreagă numai dacă punem alături cărţile şi statuile scriitorilor/artiştilor români şi maghiari. împreună sunt bogăţia acestui judeţ. Mi-am asumat riscul să-i văd astfel. Datele despre ei le-am luat din dicţionare apărute în Ungaria. Selecţia este subiectivă şi, desigur, incompletă. Ne-am străduit să nu-i uităm pe cei importanţi şi să revelăm diversitatea “vocilor”. Nu le-am comentat operele, pentru că ele necesită o cunoaştere aprofundată a limbii (poate un dicţionar pe echipe mixte de traducători va fi posibil într-un viitor apropiat), dar am ţinut să semnalez nume şi opere pe care cititorul român, sunt sigur le va şti preţui. Am insistat, de aceea, pe traduceri şi pe “contribuţia locală” la o mai bună cunoaştere a literaturilor română şi maghiară.

Aportul traducătorilor din judeţul Satu Mare este exemplar pe multe planuri. Sunt de amintit: Dsida Jenő şi Fényi István (ca reputaţi traducători ai poeziei eminesciene în limba maghiară); Costa Cărei (un împătimit al traducerilor din Ady Endre); Octavian Şireagu (pentru poeţii maghiari contemporani); Livia Bacâru (pentru importanţi prozatori maghiari dar şi pentru transpunerea în româneşte a primelor povestiri scrise de Liviu Rebreanu în presa maghiară); Corneliu Bala (traduceri din Áprily Lajos, din proza lui Szilágyi István şi Szávai Géza).

Există o interferenţă nu numai a scrisului în zona sătmarului dar şi a vieţii scriitorilor. Astfel, fiica protopopului român Georgiu Marchiş a devenit o scriitoare de limbă maghiară - Otília Cozmutza Bölöni; avocatul Markovits Rodion, provenit dintr-o familie de evrei din Oaş a scris în limba maghiară; Mikó Ervin a scris, nu o dată, în româneşte.

în cimitirele judeţului stau, la cîţiva paşi distanţă, nume din etnii diferite pe cruci: pămîntul lui ne-a primit, totdeauna, fără deosebire. Istoria ne vorbeşte peste tot şi ne îndeamnă la dialog.

*

Sunt convins că unul din multele criterii care pot sta la baza unui dicţionar este acesta: să poţi iubi cărţile celuilalt. în rest: orice legitimare a unui criteriu ar aduce infirmări altuia. De aceea ne vom mulţumi să punctăm doar datele tehnice care ne-au stat în vedere:- Scriitori născuţi în judeţul Satu Mare. Referinţele noastre cuprind şi vechea împărţire teritorial-administrativă, mai ales pentru perioada începuturilor culturale din acest ţinut. Pentru cei care nu s-au mai întors (dar au păstrat referiri la zona natală fie în corespondenţă, fie în creaţia lor) am încercat să le urmărim activitatea pînă la zi;- Scriitori care s-au stabilit, naturalizat, pe parcursul anilor în judeţul Satu Mare. Unde este cazul am făcut referiri şi la perioada şi activitatea dinainte.- Scriitori “în trecere” prin Satu Mare. Sunt cei care au locuit o perioadă, au scris şi participat la viaţa culturală a locului. în astfel de situaţii am insistat mai mult pe activitatea sătmăreană (revista Icoane maramureşene în cazul lui G.M.

8