Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Anexe, I
Constantin ALPINI Aaexe Versuri Mării Sale... Domnului loan Lemenyi... la zioa Măritului Său Nume... Firea pre toţi ne învaţă Să lucri pînă trăieşti, Că, toate cîte-s de faţă, Trec precum le povesteşti. Un lucru e iară de moarte; Prin fapte a-ţi cîştiga Nume, care nici-1 poate Timpul, nici alta-1 strica. Strălucitul nume trece Timpuri şi rele de vin, Din veac în veac pînă-n zece Preţul lui e tot deplin. Numele Tău, Mult Mărite, Incă-n tinerimea Ta Prin fapte mari, strălucite La mulţi cunoscut era. în timp scurt, vrednicii multe Ţi-ai câştigat, care toţi Prin scrisori-Columne scumpe - Le-or însemna ai tăi nepoţi. Blajul sumeţ să rădică Prin tine-nffumuşeţat C-o catedrală vestită Podoabă mare i-ai dat. Statul muzelor române Pân-acum înmormîntat Mai fiind, de nou prin tine înflorit s-au arătat. Ele-nfloresc, - a lor creşte Număr, - dulcele lor ton Inimi pătrunde, răpeşte - Doamne, Tu le eşti patron! Turma ta cea mai latină Prin munţi, apătoase văi De pasiune încă lipsită Fiind, Tuocercetăi. I-ai împărţit daruri sînte Multe binecuvîntări Arătîndu-i, ca un părinte, Dreptele spre cer cărări. îmblai Flaţegul, unde Poporul era-nvrăjbit. Graiul tău ce lin pătrunde Rărunchii, i-ai molcomit. Trecuşi şi dealuri pietroase: Aur unde scot din văi, Pe la Abrud, - răcoroase Păduri, codrii şi-adînci văi. Cea dintîi Mitropolie, Sicuimea, neam lăudat, Bîrsa, toţi cu bucurie Te-au văzut c-ai mîngîiat. Iară în vara trecută Reghinul cu-a sale părţi Din vecini (ca la o sută) Te primi, şi-alte cetăţi. Numai noi în astă parte Şi-n Chioar, patria ta, Cu dor dorim; inima bate; De dor nu mai putem sta. La noi un munte vei trece Drept: Codrii sínt şi păduri (Apa-i sănătoasă, rece Peştii buni, păstrăvii prin şuri) Codrii însuşi te-or cuprinde Plecaţi. Pe văi vei veni Verzi, la Coasta unde se vinde Vin bun şi ce-i de-a trăi. La şesuri unde se face Grîul deci vei sosi Vin e destul (cui îi place) Te-astîmpărăm noi cu toţii. Pămîntul de gras asudă îl îngraşă Eriül cînd Cu undele sale-1 udă, Turma umblă tot giucînd. Vino, dară, că te-aşteaptă 271
