Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Ziele culturale "Frontiera Poesis"
_____z_____ * Cele trei eseuri despre Amintiri din copilărie, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, Moromeţii, au în comun, în viziunea lui Al. Zota, cîteva “configuraţii spaţiale” - cercul, cupa, valea - care determină traiecte de evoluţie a personajelor şi dezvăluie elementele fundamentale ale construcţiei/compoziţiei artistice. Astfel, “geometria şi modul ei de comprehensiune a lumii” devine un “pat al lui Procust” pe care autorul aduce opera literară pentru a diagnostica “tensiunile dintre individ şi societate, dintre axiologia existenţei şi presiunea istoriei” (pag.7). Dacă motivul “agorei” la Moromeţii lui M. Preda a beneficiat de variate puneri în pagină, interesul eseurilor lui Al. Zota stă în revelarea “configuraţiei de amfiteatru” a Amintirilor din copilărie pe dezvoltări ale cercului casei părinteşti, ale cercului satului care cer, cu necesitate, “un spectacol” şi “dispunerea circulară a spectatorilor”: “Unitatea aşezării sugerează, la nivel simbolic, o figură geometrică perfectă, în cazul nostru un cerc. Acesta cuprinde, înscris în el, un altul, al casei, care are şi el la rîndul lui, un centru - vatra” (17). Prezentarea societăţii rurale ca aparţinînd unui centru se face prin revelarea unor “nivele orbitale ale spaţiului” din care se iese prin ruptură - scena plecării lui Nică la şcoala de catiheţi. Aceste “orbite”, sau cercuri de iniţiere, relevă, după Al. Zota, şi alte aspecte ale naraţiunii: prezenţa ludicului, relaţia sacru-profan în ritualurile/ ’’spectacolele” din lumea satului, componenta teatrală a “gesticii” personajelor. Organizarea “geometrică” a lumii satului humuleştean rezonează cu satul lui Moromete, surprins pe alt plan, acela al tentaculelor avariţiei şi al rapacităţii timpului istoric care este atenuat, idilizat, la 1. Creangă. între cele două eseuri despre “centru”, Al. Zota aşează motivul thanatic din romanul lui C. Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război. Reproşînd criticii că a insistat prea didactic asupra aspectului de “jurnal de front”, autorul insistă asupra “aspectului imaginarului” camilpetrescian susţinînd "autenticitatea” trăirii şi scriiturii. De data aceasta principiul patului lui Procust scoate în relief, fără stridenţe, configuraţia curburii (pe care se sprijină argumentaţia): odaie, cupă, vale. Efectul imaginarului, spune criticul, biruie în funcţie de coordonatele unui spaţiu cu rigurozităţi geometrice. Exemplul “cupei ochiului” care concentrează un perimetru dantesc al thanatosului este elocvent: “Este o schimbare de sus în jos, ca şi cînd ar fi căzut tîmpla cerului şi jumătate din privelişte sar fi răsucit ca într-un ochi bolnav, ca întro oglindă dintr-o dată întoarsă” (pag.62). Configuraţiile spaţiale, pot deveni, în argumentaţia autorului “ înfăţişări depline ale fiinţei”, ale “manifestărilor civice” din comunităţile rurale şi pot pune în lumină temeiuri importante ale operelor, pot dezvălui relaţii fundamentale între personaje. Carte bibliofilă din colecţia Bibliotecii Judeţene Satu Mare 262
