Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Ţara Oaşului
______ü______ Astrele negre, în Familia, Seria a V-a, ianuarie 1985, Anul 21 (121), nr. 1 (233); Pintescu Alexandru - Radu Ulmeanu: Astrele negre, în Pagini literare, an. II, supliment în revista Tribuna, ianuarie - februarie 1985; Laurenţiu Ulici-Promoţia ’70.Ardelenii (XXI), înRomânia literară, Anul XX, nr. 3, joi 15 ianuarie 1987; Marian Papahagi - O cale a poeziei, în Tribuna, nr. 32 (1598), Anul XXXI, 6 august 1987; Constant Călinescu - La “cumpăna apelor”, (Noua geografie literară), în Luceafărul, nr. 40 (1325), Anul XXX, 3 octombrie 1987; Nicolae Manolescu - Actualitatea literară. Doi poeţi., în România literară, nr. 43, 22 octombrie 1987; GheorgheGlodeanu -Radu Ulmeanu: Sintagmele nopţii, în Familia, Seria a V-a, anul 23 (123), nr. 11 (267), noiembrie 1987; Valentin F. Mihăiescu - Radu Ulmeanu: “Sintagmele nopţii”, în Luceafărul, nr. 46,14 noiembrie 1987;Nae Antonescu - Radu Ulmeanu: Sintagmele nopţii, în Steaua, Anul XXXVII, nr. 12, decembrie 1987; Ion Vădan, Dorin Sălăjan, Semnal, în Flacăra, Anul XXXVII, nr. 7 (1704), 19februarie 1988; RaduG.Ţeposu- Radu Ulmeanu “Sintagmele nopţii”, în Tribuna României, Anul XVII, nr. 363, 1988; Alexandru Pintescu -Diptic liric, în Atitudinea, Anul I, nr. 2 (5), august 1990; Ulici, Laurenţiu - 267, în Prima verba, trei, Ed.de Vest, 1991,pag. 17-19;Tentişan, Călin - Sonete din Nord, în Tribuna, nr. 35,29 aug. - 4 sept, 1991; Laurenţiu Ulici- Literatura română contemporană, I, promoţia70, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1995, pag. 158-160; George Vulturescu, Radu Ulmeanu -Ce maie nou cuApocalipsa, în Poesis, nr. 7-8,1997; Grăsoiu, Liviu -Poetul încă seascunde, în Luceafărul, nr. 29 (328), 30 ...., 1997; Panaite, Nicolae - Să pîlpîi într-un colţ de întuneric, în Convorbiri literare, nr. 11, nov. 1997; Opinii despre operä: “Mereu însă fratern cu stelele mari ale nopţii”: acest vers din cea mai recentă carte a lui Radu Ulmeanu (Sintagmele nopţii, Ed. Eminescu) ar putea fi cons iderat emblematic pentru o bună parte a poeziei lui, aceea de inspiraţie orfică (Orfeu şi Musaios fiind invocaţi nu o dată), sunînd ampl u - melodios, ca o orgă, ceremonială şi esoterică. Este în general o poezie a nocturnului, cu cîteva cosmice imagini recurente: Luna şi alte stele, alcătuind popoarele rotitoare ale galaxiilor, cu murmurul lor astral, dar care sínt şi un mediu cald, fertil, şi misterios. Tonalitatea elegiacă, melancolică, ne reaminteşte uneori de Rilke şi Blaga (ca şi unele motive), alţi poeţi care merită a fi pomeniţi în apropierea acestui lirism somptuos, aproape liturgic, în discursivitatea căruia descoperim, din cînd în cînd, versuri extraordinar de frumoase, ca nişte pietre scumpe montate într-un colier banal...” (Nicolae Manolescu, România literară, nr. 43,22 octombrie 1987) radu ulmeanu nn donK.iimaliiH.il i»i»i ui w * “Radu Ulmeanu şi-a surdinizat oarecum, în Sintagmele nopţii retorica tumultoasă în favoarea unei anumite căutări a discreţiei, mergînd uneori pînă la caligrafia suavă a imaginii. Dincolo de noutatea acestui timbru mai stins şi mai puţin vibrant, de renunţare parţială la poezia hărţuită de contraste din volumele anterioare, rămîne demonstrarea unei calităţi stilistice şi confirmarea unei stăpîniri a mijloacelor deloc indiferente. El e un poet remarcabil ce merită toată atenţia. Marian Papahagi 248
