Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Şcoala sătmăreană
vorbiri literare, nr.l, 1994; Lupaşcu, Lăcrămioara - Schiţă de portret pentru Lucian Tămaş, în Dacia Literară, nr.l2 (1/1994); Cubleşan, Victor - Lucian Tămaş, Spargerea cercului..., în Echinox, nr.6-9, 1995; Cistelecan, Al. - Un sangvinic, în Luceafărul, nr.46 (297), 11 dec. 1996; Mocuţa, Gh. -L. Tămaş, patria sîngelui, în Arca, nr. 10-11-12 (91-93), 1997; Sârlea, Alexandru - Lucian Tămaş, Patria sîngelui, în Al cincilea anotimp, nr.9/oct. 1997, Oradea; Vulturescu, George- Lucian Tămaş, Patria sîngelui, în Poesis, 7/8 (91-92) 1997; Baghiu, Vasile- Poezia şi cuvintele, în Poesis, nr. 1-2 (97-98), pag. 3, 1998; Cîrstea, Cristina, Răscoală împotriva poeziei, în Convorbiri literare, nr.l (25), 1998; Dehelean, Dina - Lucian Tămaş, Patria sîngelui, în Steaua, nr.l, ian., 1998; Şoitu, Grigore - Lucian Tămaş, Patria sîngelui, în Tomis, nr.2 (331), febr. 1998; Pintescu, Alexandru- Lucian Tămaş, Patria sîngelui, în Poesis, nr.5-6 (101-102), 1998; Alui Gheorghe, Adrian - “... Luna peste lac împinge barca”, în Convorbiri literare, nr.l (37), 1999; Antonescu, Nae/ Doi debutanţi sătmăreni, în Hyperboreea, anul II, nr.2 (13), febr., Oradea, pag.4/5). Opinii critice: “Temele sínt cele mari: Naştere, Dragoste, Libertate, Moarte. Şi poezia pe care o scrie: o confesiune neatinsă de cariile şi exhibiţiile neo şi post-modemiste, un discurs colocvial cu inflexiuni de filozofie amară, atingînd uneoji limpezimea şi fragilitatea lacrimii. în cîteva poeme, obiectivarea, detaşarea filozofică par a veni direct din “Măreţia frigului” sau din “Omulfantă” ale lui Nichita Stănescu. în alte cîteva, cititorul avizat poate simţi stafia lui Rainer Maria Rilke cum bîntuie. Totul însă acoperit de originalitatea unui discurs auster...” Daniel Corbu * “... Patria sîngelui e un volum în continuitatea Spargerii cercului, arătînd un Lucian Tămaş predispus la o dialectică organică a evoluţiei. Administrator al fulguranţelor, cînd precipitate într-o lirică ce visează la transa febril-imaginativă, cînd sublimate într-un ritual, Lucian Tămaş disimulează sub hieratică o senzualitate cu crize pasagere de inflamare şi decantează, nu fără a şi-o lua în răspăr, o melancolie a candorilor.” Al. Cistelecan * “Poezia este aidoma unui mozaic unde nu ştii ce să apreciezi mai mult, strălucirea unor pietre, ori modul de aşezare. Pe detaliu, satisfacţiile nu sínt puţine: “Suburbiile sîngelui”, “hărţile inimii”, “retina egretelor”, “albastrul pulpelor”... Ceea ce dă însă pregnanţă poeziei este, am mai spus-o, sugestia, ansamblului, pietricelele colorate (cu obstinaţie în “roşu vertical” nichitastănescian). Este un limbaj sub anestezie sau, mai bine, o hemografie lirică. Sincoparea mesajului arată nu doar febricitatea ideii ce o ia înaintea scriiturii ci şi, în aceeaşi măsură, debusolarea, angoasa terifică, teama de cuvînt, neîncrederea în acesta, oprirea la jumătate, jugularea gestului comunicării fie de neîncredere, fie din cecitate, fie cu sentimentul unei renunţări determinate de inuti 1 itatea gestul ui..AL Pintescu _______T________ TÁUTU, Aloisie Ludovic ° S-a născut la 23 decembrie 1895 în cătunul Seimeş (Mătăsari) din comuna Terebeştijud. Satu Mare. Clasele primare le face în Terebeşti şi Craidorolţ cu Constantin Lucaciu, fratele “Leului de la Siseşti”, care-1 îndeamnă către 239
