Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Şcoala sătmăreană

Poéta este o ţărancă viguroasă, colţuroasă ca şi relieful ţinutului în care s-a născut şi a crescut, ea îşi aruncă hainele oraşului orbitor de lumină şi se îmbracă în straie vechi, mimînd calea întoarcerii spre izvoarele tradiţiei folclorice şi etnografice, întreg volumul este axat pe acest motiv al fugii de valorile citadine. Tot universul liric e rural: munţi, pietre (noţiunea apare prea des în această poezie), vînturi, păduri, cîmpuri, iar în ordine psihologică amintirea copilăriei întregeşte aspectul unei compoziţii organic închegate.

Mijloacele exprimării sínt simple la această poetă, o creaţie lipsită de metafore şi alte podoabe stilistice, uneori aproape discursivă..."

Nae Antonescu

TARTA, Vasile

______2__’-----------------------------------Poet.

S-a născut la 14 dec. 1940 în loc. Lipău, jud. Satu Mare.

Studiile primare în loc. Culciu Mare. La Satu Mare urmează Şc. agricolă şi Liceul Economic.

Este lucrător comercial la SC SomeşanaS.A. Satu Mare.

Membru al U.Scriitorilordin România.

Volume publicate:

Debutează cu poezie în 1974, în ziarul local - Cronica sătmăreană. Colaborează la revistele Luceafărul, Tribuna, Steaua, Transilvania, Poesis, Pleiade, Arena

(Satu Mare).

A făcut parte din colectivul redacţional al revistelor Pleiade şi Arena - Satu Mare (1990-1994).

Statornică lumină, (în tandem cu loan Bran), Centrul de îndrumare a creaţiei populare, Satu Mare, 1997; Imagini, cu o prefaţă de Petru Poantă, 1980, Ed. Dacia, 56 pag;Privelişti interioare, Ed. Albatros, Bucureşti, 1983, 76 pag; Călătorie prin scorbura teilor, Ed. Dacia, 1986,100 pag; Desene pe umbră, Ed. Dacia, 1988,96 pag; Vrăjitori şi ghicitori, Casa de editură Pleiade, Satu Mare, 1991,32 pag; Călătorie prin oraşul aerian, Ed. Eminescu, 1995, 96 pag; Cartea cu vipere, Casa de Editură “Decalog”, Satu Mare, 1998, 100 pag.; Galben de lună, Ed. Helicon, microantologieîn col. Liliput, 1999; Obosit de rod, Ed. Helicon, 1999; Someş, Helicon, 1999; Capricii, Ed. Timpul, laşi, 1999.

*

încă înainte de apariţia volumului său de debut, Vasile Tarţa a lăsat impresia unui “mister natural”, a unui “fenomen” (Petru Poantă). Dar nu pentru vreo estetică poetică deosebită, cît pentru “cantitatea magmatică” emanată de poet. Acelaşi critic atrage atenţia asupra cantităţii de “minerale nobile” risipite în carte. Şi pe bună dreptate: "poetul" este o stare poetică, nu o conştiinţă. El scrie nu atît pentru că are de spus ceva, cît pentru că a văzut ceva. De aici binealesul titlu “imagini”. Preocuparea poetului nu merge spre selectare şi transfigurare. Se ajunge la poezie printr-un act antipoetic: prin consemnare. Dar “brutalitatea descrierii” realului naşte un suprareal prin analogie, prin asociaţiile de imagini surprinse concomitent, caîntr-o filmare.

Una din preocupările acestei poezii este şi aceea de a formula esenţa şi rolul cuvîntului. Volumul începe chiar cu o poezie intitulată “Cuvîntul” (numit “hingher al auzului”. Rolul său este de a “introduce” cîntecul în urechea veacului, ca un “spin”, împotriva voinţei de surzenie) şi se încheie cu versurile “Cuvinte” (o binecuvîntare a omului care se poate bucura de auzul cîntecului). “Naşterea poetului” şi “Trecerea lui Orfeu” se circumscriu în acelaşi perimetru.

_______T________

235