Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Szamoshát
_____s______ reportaje şi interviuri, Ed. Solstiţiu, Satu Mare, 1999, 240 pag.; Nicolae Sabău, rapsod al neamului, monografie, Ed. Dacia, 1999. Este prezent în volumul Nichita Stănescu - îngerul blond, cu un interviu luat mamei poetului şi surorii sale, album editat de Ministerul de Interne, Bucureşti, 1993, pag. 7-18. * Reportajul a fost perdeaua de fumigene după care - şi în presa sătmăreană a epocii - se mai putea “strecura” cîte o lucrare originală. Valoarea literară a acestor pagini este, de cele mai multe ori, nulă - molozul relatărilor despre “prefacerile industriale”, şantiere şi fruntaşi, pare azi un praf al unei planete decimate. Drumuri prin Oaş (cu mult colb, mîlos, propagandistic), drumuri ale reporterului Ovidiu Suciu, se salvează prin culoarea intrinsecă, exotică, a Ţării Oaşului, pecetea autorului topindu-se în pasta geografiei locului; “E toamnă. Un vînt gelos pe noi, ori slugă a duhurilor Cămăr-zanei, caută să ne zădărnicească privirea. Poate vrea să nu furăm cu ochii din frumuseţea peisajului...” (pag. 19). Peisajele mirifice, legendele locului (în secvenţele La Cămîrzana, în spaţiu mioritic, Pădurea Eminescu, Clopu’ şi pana, Recviem pentru “Luceafăr” în catedrala albă a munţilor Oaş) şi “hîrtoşenia” oşenilor autentici (“Eu degeaba nu mă scol din pat” afirmă un interculotor), pot fi încă parcurse cu folos. Dar rezistenţa acestor pagini “sentimentale”(cum le intitulează autorul) stă în secţiunea ultimă, de “chestionar”pe teme ale specificului oşenesc. Au răspuns acestor provocări reportericeşti personalităţi care dau greutate informaţiilor despre zonă: Tancred Bănăţeanu, Gh. Bulgăr, Gh. Focşa - care a colindat Oaşul cu D. Guşti, Ion Vlasiu, Emilia Comişel, Mihai Bandac, Ioniţă G. Andron, folcloristul Mihai Pop. In arta interviului O. Suciu a mai adăugat, cu folos pentru sătmăreni, şi paginile din Românii dincolo de sârma ghimpată, fiind de faţă în momente de cumpănă ale Basarabiei (războiul transnistrean) şi dialogînd despre istorie, tradiţii şi viitor cu personalităţi precum: Ion Ursachi, Valeriu Matei, Vasile Tărâţeanu, Victor Beşliu, Grigore Bostan, Emil Loteanu, Mihai Prepeliţă sau Nina Ilaşcu. Mizînd pe “autenticitate” autorul nu filtrează suficient faptele relatate, obiectivitatea reportericească se pierde adesea în pasta sensibilităţii şi, poate, acest lucru dă o notă frustă paginilor, de eşantion din zone fierbinţi. Referinţe critice: Vădan, loan - Drumurile emblematice, în Cronica sătmăreană, 8 dec. 1989; Sălăjan, Dorin - Drumuri prin Oaş, în Flacăra, nr.49, dec. 1989. Szamoshát Revistă “literară şi culturală” în limba maghiară. A apărut lunar, cu sprijinul financiar al Casei de cultură a municipiului Satu Mare (director: G. Vulturescu)în anii 1990-1991. Redacţia: Farkas Elek, Gál Elemér (redactor şef), Gúzs Imre, Kádas József (secretar de redacţie), Krilek Sándor (redactor şef adjunct), Máriás József. Revista avea o compoziţie ecletică, publica articole literare, profiluri de istorie literară, eseuri, recenzii. Orientarea era îndreptată spre promovarea literaturii locale sătmărene de limbă maghiară dar mereu deschisă altor scriitori. Dintre principalii colaboratori: Muhi Sándor, George Vulturescu, Cs. Gyimesi Éva, Fejér Kálmán, Dr. Bura László, Boros Ernő, Zolcsák Miklós, Makara Edit, Bodor Pál, Sike Lajos, Kulcsár Edit, Lapka Tibor, Fikker Éde, Kereskényi Sándor, Pintye László, Debreczeni Éva, Janiczky Pál, Ardai Attila, Parászka Miklós etc. Poezia a predominat prin semnăturile poeţilor: Baranyai Attila, Radu Ulmeanu, Fényi István, Elek György, Katona Sándor, 226
