Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Solstiţiu

_____s______

Independenţi, polarizînd în jurul Societăţii de Mîine a cărui redactor şef era Ion Clopoţel. Preocupat de perfecţionarea sa, poetul va audia diferite cursuri de la Facultatea de Litere şi Filosofie.

Debut: 1930 în Societatea de Mîine. Va colabora la revistele clujene O lume nouă (1933), Caleidoscop (1934), Transilvania, Nord-Vestul, Patria, Gazeta ilustrată. Este cronicar literar la Ardealul administrativ. După mutarea sa la Bucureşti (funcţionar la diferite instituţii: Ministerul Agriculturii, editura E.P.I.A. şi E.S.I.P., la revista îndrumătorul cultural) colaborează la cotidienele şi revistele de aici: Dacia, Curentul literar, Revista Fundaţiilor Regale, Revista Româno- Maghiară, Ardealul, Universul, Naţiunea. Va publica traduceri din limba maghiară (poezie şi proză) în Flacăra, Contemporanul, Gazeta literară.

MUTS

•, ă! ns’iiv *

m

Cîntec pe zare

*

Poezia lui V. Strava are o pronunţată pecete ardeleană (D. Micu îl aşează pe o linie a tradiţionalismului neoclasic, alături de: N. Crevedia, V. Carianopol, Emil Giurgiuca, Andrei Ciurunga, L. Valea, Petru Rezuş) a şesurilor nesfîrşite, a făpturilor cîmpiei, pulsînd sub ciclurile mereu înnoite ale naturii: “cînd zare spre-altă zare comorileşi nechează” (Geneză). Accentele nu cad totuşi pe detaliul semănătorist: cîmpia lui este, mai mult, o prelungire a unui spaţiu psihologic “prin şesul tristeţi lor" unde poetul

este “pîndar” (Cîntec de pelerin), un veghetor deci, care focalizează intens peisajul: “din cupele aprinse a macilor te sorb” (Melancolie). Este o febră în aceste poeme care consumă peisajul şi privitorul, şi, deşi, poetul vorbeşte despre “torentele de flăcări” (Geneză) sau despre “vîlvătaia morganelor”, pare să existe un singur anotimp - toamna.

Ea nu are forţa desenului alb-negru bacovian ci contururile ei se estompează în note existenţialiste în care personaj şi peisaj sunt una: “în mlaştina de zare surprins fără ecou,/ Mă va străpunge iarăşi fiorul de-ntrebare:/ “Pe cine cauţi, singur în vasta resemnare?”; Toamnă.

*

Opera:

V. Strava îşi datorează modesta notorietate poetică prin prezenţa sa în antologia lui Emil Giurgiuca - Poeţi tineri ardeleni, 1940. Abia în 1969 va apare volumul său Cîntec pe zare, versuri, Ed. pentru literatură, Bucureşti, cu o prefaţă de Vlaicu Bârna. Portretul care însoţeşte volumul este realizat de pictorul sătmărean Ion Ţânţaş. Alt volum - Poemul salamandrei, 1971.

V. Strava este unul dintre traducătorii apreciaţi din poezia lui Ady Endre (a se vedea versiunea Pianul negru). Participă la realizarea Antologiei Ady (1948). Traduce Hajnali győzelem/ Izbîndă în

224