Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Solstiţiu
_____s______ Conservatorul “C. Porumbescu” din Bucureşti, 1970, secţia canto. între 1970-1972 a fost solistulAnsamblului “Doina” alArmatei.A făcut studii de specializare ín canto la Weimar (1972); o bursă de studii acordată de tenorul italian Mario del Monaco (Villa Manin, Veneţia, 1981); a cîntat în concerte la Florenţa, alături de tenorul Giuseppe di Stefano, în casa lui Caruso - Bello Sguardo (1982); a studiat şi susţinut concerte cu baritonul italian Gino Bechi (la Villa Poggio Imperiale, Florenţa, 1983); a studiat, la Siena, cu prof. Giorgio Favaretto şi a audiat cursurile de actorie ale lui Vittorio Gasman (1984). Din 1972 a fost membru al corului Filarmonicii “G. Enescu”, iar din 1993 solist al Filarmonicii. Timp de 20 de ani a fost solistul Catedralei “Sf. Iosif ’ din Bucureşti, între ani i 1991 -1995 areprezentat România la Festivalul de Operă din Insulele Canare - Las Palmas şi Teneriffe Aici scrie un amplu poem, structurat în formă de missă şi doruri. La 1 aprilie 1992 manuscrisul este donat Muzeului “Canario”, preşedintelui Lothar I. Heman-dez, cu o prefaţă de prof. Al. Ciorănescu, în traducerea prof. Dan Munteanu (prof. la Universitatea din Las Palmas de GranCanaria-Spania). Poemul este închinat Altarului Bisericii din Las Palmas de Gran Canaria, unde i s-a cântat o missă, la plecarea spre Lumea Nouă, lui Columb. Ziarul “La Provincia” din Las Palmas publică un amplu interviu cu poetul pe tema poemului “Singur prin Paradis” (Solo par el Paraiso). Revista Poesis a publicat, în premieră, fragmente din acest poem (nr.7/8 (26-27) anul 111, 1992). între anii 1992-1996, V. Speranţa a fost prof. univ. la Facultatea de arte, Universitatea “Flyperion”, specialitatea canto. în decembrie î 995 realizează Filmul “Iubitevoi, Doamne” (scenariu, regie şi interpretări de piese muzicale din repertoriul religios naţional şi universal) pentru postul TV AMEROM. A decedat Ia 15 martie 1996. Era student în anul IV la Institutul Teologic de Grad Universitar “Buna Vestire” din Blaj şi doctorand laAcademia postuniversitară de Diplomaţie Ecleziastică de sub egida UNESCO din Bucureşti. Opera literară V. Speranţa a debutat în revista Amfiteatru cu poezia “Un pianist fără o mină” (1968). VolumeiSînt ultimul poet romantic, 1974; Polifonie albastră, 1979, prefaţă de Al. Ivasiuc; Dor de dor, 1984; Dorurile cîntuluidecuc, 1987. Postum i se editează la Ed. Crater-Divina Călăuză, sonete fără umbră, Bucureşti, 1997. k V. Speranţa este un poet din veche stirpe a pelerinilor, care respiră “lumea” înainte de a o putea reprezenta în poeme, a celor care o simt ca pe o scenă. (De fapt, a fost pe scenele ei în oraşe din Europa şi pînă în insulele Canare). Nevoia de reprezentare, însoţită de o anume exuberanţă teatrală este vizibilă încă din primele poeme: “Sunt ultimul poet romantic ce cuvîntă/ ... Simt ritmul crengilor şi-l prelungesc c-un suflet/ împlinire - depărtare, sensu-i ram la cîntec...” (Sunt ultimul poet romantic). Sensibilitatea este neoromantică, nu desprinsă suficient de ipostazierea folclorizantă: “...Sunetele se nuntesc/ Murele în uşi dospesc.../ Miresuţa cununie/ înţeleapta-mi nebunie”. L. Ulici l-a etichetat, pe drept cuvînt, “un caz de expresivitate involuntară; o imaginaţie bizară, cînd înclinînd suprarealist spre asociaţiuni abracadabrante, cînd declinînd folclorizant...” O dată cu schimbările din decembrie 1989, spiritul său religios sepoatemanifesta şi poezia sa este o expresie a iubirii ca virtute aleasă, după concepţia lu Apostol Pavel, de “desăvîrşireprin iubire”. Sonetele dinDivina Călăuză sínt un fel de imnuri dezvoltate prin sugestie din citate biblice bine alese drept motto, lată ce devine sub pana sa un fragment din Corinteni (13,2) - “...dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”: “...Şi dacămi iei răbdarea spre ce-aş sui/ Şi dacă-mi iei trăirea cum voi uita/ Şi dacă-mi iei dogoarea cum Te-aş iubi//Şi dacă-mi iei uimirea ceaş mai afla/ Şi dacă-mi iei auzul nu voi mai fi/Şi dacă-mi iei credinţa cum te-oi vedea...” (9). Structura cărţii are o simetrie (care trimite spre modelul Divinei comedii) închipuită 222
