Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Icoane Maramureşene
Bratislava sprijinind soarta iobagilor şi reformele sociale. Scrierile sale critice (despre Kis János, Csokonai, Berzsenyi etc.) au pus bazele criticii literare maghiare. De asemenea, a scris prima poezie filosofică din limba maghiară - Vanitum vanitas(1823). Este autorul poemului Hymnus, A magyar nép zivataros századaiból/ Imn, Din furtunoasele secole ale poporului maghiar, scris la 22 ianuarie 1823 şi devenit imn naţional al Ungariei (muzica Erkel Ferenc). Prin poezia Dobozi introduce balada în lirica maghiară. A fost un excelent orator. Dintre discursurile sale cele mai cunoscute sunt: “Discursuri academice asupra lui Kazinczy şi Berzsenyi”; Parainesis; Védelem P.J. számára, Mohács etc. A fost supranumit “părintele oratoriei artistice”. _______K________ Referinţe: Diaconovich, C. - Enciclopedia română. Tomul III, pag. 21; Olariu, Constantin - Antologia literaturii maghiare, vol.I; (traducerea poeziilor Aurel Tita); ibidem, în Kölcsey Ferenc - Ábránd/ Reverie, Ed. Pont, Budapesta, 1998, pag. 6-8, 82; Endre Károly, ín Örök megújhodás. Cikkek, úti jegyzetek, emlékezések/ Perpetua reînnoire. Articole, note de călătorie, amintiri, 1988, Ed. Kriterion. Opinii: “Kölcsey se plimbă într-o cultură personală de profunzime, fără a o arăta cu obstinaţie, împarte însă din ea petale uşor parfumate, şi adesea ştie să propună un joc al spiritului, învăluindu-1 în mister. “Vanitas vanitatum” îl trădează între joacă, meditaţie şi ironie, “Tainele” îl aşează conştient între creaţie şi fumul Pithyei, alte poeme îl leagă nevăzut de Villon - pentru ca să-şi încunune destinul cu vremea şi zilele lui, în dulci şi tragice sonuri, cu ochii pironiţi la trecutul şi prezentul naţiei sale, căreia i-a dăruit profundul său “Imn”...” C. Olariu KOVÁCS András Ferenc ■ » Poet, traducător. S-a născut la Satu Mare, 17 iulie 1959. A absolvit liceul în oraşul natal (1978), obţine diplomă de profesor în specialitatea maghiară-franceză la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Profesează la Avrămeşti (1984-86), în Şimoneşti (1986-88), apoi din nou în Avrămeşti făcînd naveta de la Cristuru Secuiesc. Din ianuarie 1990 este redactor la Látó, din 1991 este şi profesor la Institutul teatral Szentgyörgyi István. Activitatea literară: Cu traduceri apare deja în revista şcolii sătmărene - Diákszó. Din 1978 publică poezii, traduceri în Szatmári Hírlap, Utunk, Napsugár, Igaz Szó, precum şi în 122
