Grigorescu, Felicia: Forme de artă în cimitire evreieşti din nord-vestul Romaniei (Satu Mare, 2013)
III. Piatra funerară. Forme de manifestare artistică în cimitirele iudaice din Nord-Vestul României
originilor poporului evreu sau a acelor teritorii prin care au trecut şi unde o perioadă de timp, civilizaţia lor a cunoscut înflorirea114. Aceste elemente le regăsim atât în arhitectura sinagogală cât şi în pseudo-arhitectura cimiterială. Coloneta. Cele mai frecvente elemente arhitectonice ale artei iudaice sunt colonetele, frontoanele, cornişele şi stâlpii, componente ale arhitecturii din descrierile biblice. Fig. 66. Colonete Colonetele pot apărea singulare, alăturate două câte două sau mai multe, în retrageri succesive, cu rolul de a susţine arcuri simple sau duble, circulare, frânte, treflate, în acolade, sau de formă compusă (Fig. 66). Forma fusului poate fi simplă, netedă, cu capitel sau capiteluri suprapuse, dorică, liberă sau adosată, canelată, în torsadă cu spirala mai largă sau mai nervoasă, în forme aproape irepetabile în eterogenitatea neliniştită a eclectismului iudaic. Aceeaşi varietate de forme o prezintă arhitectura iudaică şi când coloneta este înlocuită de stâlp, dar acest element nu apare cu aceeaşi frecvenţă. Colonetele sunt aproape nelipsite în zona chivotului şi în piatra funerară de tip „templu”, ca trimiteri la arhitectura primului Templu, la stâlpii lui Ioachim şi Boaz. Frontonul. Frontonul prin locul de maximă vizibilitate pe care îl ocupă şi prin dimensiunile la care este construit are un rol foarte important în definirea formei arhitecturii pe care o compune (Fig. 12). Marea diversitate a formei acestui element de arhitectură, determină o mare varietate de forme. în analiza formei pietrei tombale, datorită dimensiunilor mult mai reduse a acesteia, rolul formei frontonului este determinant pentru forma construită, devenind caracteristică de clasificare. Rolul frontoanelor în arhitectura iudaică este sporit de faptul de sunt purtătoarele ostentative, puternic narative ale simbolurilor identitare iudaice. 119 119 Scott. L. Lerner, The Narrating Architecture of Emancipation http://onlinc.sfsu.edu/kmillet/lerner.pdl', p. 11. (în continuare: Narrating). Evreii trăitori atât în Italia cât şi în Spania, în efervescenţa lor arhitectonică post-emancipare, cel mai adesea se apropie de maurescul spaniol, care le aminteşte că acolo ei au trăit secolul de aur, şi mai puţin de arhitectura renascentistă italiană, care pentru ei a reprezentat legătura cu habitatul în ghetou. 57
