Grigorescu, Felicia: Forme de artă în cimitire evreieşti din nord-vestul Romaniei (Satu Mare, 2013)

III. Piatra funerară. Forme de manifestare artistică în cimitirele iudaice din Nord-Vestul României

pietre împărţirea o face tulpina pomului vieţii care se ridică din rădăcinile ramificate de la mijlocul bazei monumentului, şi se termină cu o coroană stufoasă în partea superioară (Fig. 27). Epitafurile sunt plasate de o parte şi de cealaltă a tulpinii, sub coroană. Realizarea ornamentului vegetal este naturalistă, pe trunchi fiind vizibile noduri şi crăpăturile verticale scurte, specifice scoarţei de copac, iar coroana prezintă mănunchiurile de frunziş ale ramurilor într-un relief înalt tinzând spre reprezentarea detaliată până la nivel de frunză.

O soluţie asemănătoare a rezultat din înlocuirea pomului vieţii ca separator, cu o menoră cu şapte braţe (Fig. 28). Acest tip de piatră are aşezat central pe partea superioară, un al doilea bloc monolit pe care se răsfiră braţele menorei sub forma a trei semicercuri concentrice cu lumânările în vârf. Reprezentarea este de asemenea naturalistă, având cele trei braţe ale menorei fixate în axul central cu trei noduri, cu buza suportului de lumânare răsfrântă, în vârful braţelor. Piatra se sprijină pe un soclu înalt, cu partea din mijloc pe care se sprijină piciorul menorei îngroşată faţă de restul soclului. Piciorul menorei ce divide egal piatra, descreşte spre vârf şi prezintă caneluri. Forma a fost identificată atât în cimitirul din cartierul Velenţa din Oradea cât şi în cimitirul neolog.

Separarea a două epitafuri pe o piatră funerară de tip arhitectonic monocelular, o poate face tija prelungită a unei fleur de lys (Fig. 29). Această formă a fost identificată în cimitirul vechi din Oradea.

Fig. 29. Tip dublu cu separator tija unei fleur de lyl

40

Fig. 30. Tip dublu cu un singur fronton şi colonetele alăturate contopite