Grigorescu, Felicia: Forme de artă în cimitire evreieşti din nord-vestul Romaniei (Satu Mare, 2013)
III. Piatra funerară. Forme de manifestare artistică în cimitirele iudaice din Nord-Vestul României
natural, a paletei coloristice a pietrelor, care alături de mobilitatea formelor şi dimensiunilor, contribuia la diversitatea caracteristică a cimitirului evreiesc. Betonul va determina şi utilizarea tiparului în confecţionarea pietrelor funerare, lucru care pe de o parte va elimina caracterul unicităţii fiecărui monument dat de pregătirea lui manuală, pe de altă parte va conferi spaţiului un caracter unificator, nu numai în cadrul unui singur cimitir, ci pe arii largi, determinat de insistenţa folosirii unei formule proprii, caracteristică exprimării unui nou şi puternic sentiment identitar. Din aceste motive considerăm această formă de piatră funerară, ca fiind una caracteristică momentului descătuşării identitare, a dorinţei de individualizare contextuală, printr-un puternic impuls al recursului la origini. Prin accentuarea formelor arhitecturii descrierii biblice, a celor două colonete asociate stâlpilor lui Ioachim şi Boaz, arhitectura cimitirului evreiesc părăseşte pentru moment tendinţele de comprimare şi esenţializare a formelor, abia prin stilizările ulterioare se va mai atenua această tendinţă puternic demonstrativă. De asemenea trebuie amintit faptul că frecvent, în unele cimitire aceste forme apar şi în părţile mai vechi, uneori cu un secol, faţă de momentul răspândirii noilor forme. Acestea sunt identificate între monumente din piatră naturală foarte deteriorate, dar care mai stau în picioare, în respectivele zone. S-a remarcat de asemenea o mare diferenţă între vechimea şi materialul soclului în zonele respective, şi cele ale pietrelor propriu-zise de forma I.A.l.a. Presupunem că a existat un curent de înlocuire a monumentelor îmbătrânite cu unele ale noului val, dar pe care evident s-a copiat vechiul epitaf, care la vremea respectivă încă era vizibil sau memoria defunctului era încă cunoscută urmaşilor. Acest tip de piatră funerară, pe lângă forma clasică descrisă mai sus, se regăseşte şi în variantă dublă (I. B.), fiind dominantă în şirul rabinilor din Satu Mare unde sunt cele mai spectaculoase exemplare ale formei de templu dublu. La trecerea dintre secolele XIX şi XX se remarcă o înmulţire a stelelor funerare stilizate ce cuprind aceleaşi elemente ale tipului templu, dar tratate într-o manieră minimalistă. Curentele şi tendinţele din artele plastice ale perioadei, îşi fac devreme loc în modul de tratare al pietrelor funerare, ştiindu-se de altfel că evreii sunt colportori ai noului . In cimitire se găsesc un mare număr de pietre funerare pseudoarhitectonice cu elementele arhitectonice stilizate, cu formele împinse spre esenţe. Cel mai frecvent sunt stilizate colonetele, capitelurile sau frontoanele (Fig. 14). Corpul pietrei îşi păstrează dimensiunea dar elementele de arhitectură sunt reduse la un profil in ovolo pe cantul pietrei, alteori ele sunt reprezentate sub forma unor concavităţi în cantul monumentului. Analizate în detaliu se observă că ele se dezvoltă în cadrul aceloraşi forme ca şi tipul templu, chiar ar putea fi considerate un subtip al tipului templu, fiind remarcabil curajul de a le introduce în formele monumentelor funerare ale evreilor, în contrast cu un conservatorism religios sever. 79 79 79 M. Moldovan, Sinagoga ..., p. 122 33 Fig. 14. Piatră stilizată
