Grigorescu, Felicia: Forme de artă în cimitire evreieşti din nord-vestul Romaniei (Satu Mare, 2013)
III. Piatra funerară. Forme de manifestare artistică în cimitirele iudaice din Nord-Vestul României
- incomplete, monumente ce stau în poziţiile lor iniţiale dar din care lipsesc bucăţi mai mici sau mai mari. Forma lor poate fi reconstituită şi uneori decorul şi epitaful sunt lizibile pe porţiunea păstrată.- scorojite, care se exfoliază în straturi, datorită compoziţiei lor, dar sunt în picioare, pe locul lor iniţial, frecvent păstrându-se forma dar decorul şi epitaful de cele mai multe ori este deteriorat complet (Fig. 60);- restaurate, pietre care au fost recuperate şi aşezate pe locul lor iniţial, de cele mai multe ori operaţiunea executându-se cu măiestrie, abia observându-se lipitura. Pentru consolidarea pietrelor sparte sau crăpate s-au folosit nituri sau cordoane metalice de fixare (Fig. 60);- înlocuite, cu pietre noi, care de cele mai multe ori nu mai păstrează forma iniţială a monumentului. Piatra veche de foarte multe ori a fost păstrată, culcată dea lungul mormântului la baza celei noi. Am detaliat starea de conservare foarte diferită a pietrelor tombale, pentru că cercetările trebuie să aibă în vedere şi aceste pietre deteriorate care conţin informaţii atât referitoare la decedat cât şi indicii ale formei monumentelor, chiar dacă este necesară o recompunere. O problemă gravă care afectează starea pietrelor funerare în cimitirele evreieşti, în marea lor majoritate închise de zeci de ani, datorită dispariţiei populaţiei evreieşti, este vegetaţia: iederă, arbuşti, copaci maturi înalţi, care-şi dezvoltă rădăcinile printre morminte, acoperindu-le, deteriorându-le şi răsturnându-le (Fig. 61). Pentru evitarea acestor situaţii, în cimitirele care mai funcţionează, se încearcă îndepărtarea vegetaţiei. Este cazul cimitirului ortodox din Satu Mare în care în anul 2008 s-a desfăşurat o amplă acţiune de defrişare. Din cercetările făcute reiese o tendinţă spre abundenţă vegetală lemnoasă şi arbustieră în cimitirele urbane (Fig. 62). Cimitirele care sunt lipsite de vegetaţie lemnoasă şi au dimensiuni mai mici au rămas mai bine conservate. Uneori pe monument se pot observa câteva pietricele puse deasupra. Aceasta este o tradiţie evreiască, reprezentând un semn de respect pentru defunct şi de aducere aminte, echivalentul în ritualul funerar creştin al oferirii de flori, jerbe sau coroane. In practicile şi ritualul evreiesc de înmormântare nu se ofereau flori cu ocazia înmormântării. In schimb reprezentarea sculptată pe monumente a florilor ca fir singular, în buchete, în diferite vase, ghirlande sau sub forma coroniţelor, este frecventă mai ales în cimitirele evreieşti urbane. Plastica funerară a perioadei post-emancipare ajunge să depăşească tradiţia seculară, şi de la piatra simplă înfiptă în pământ se ajunge la pseudocurţi alăturate acesteia, delimitate de împrejmuiri. Acestea au un rol exclusiv decorativ, o serie de elemente din componenţa lor fiind destinate prezenţei florilor: vaze şi ghivece, în reprezentări originale chiar concurent-spectaculoase, aşezate fie în preajma pietrei de mormânt fie la baza deschiderilor de acces a împrejmuirii sau în părţile superioare ale acestora. In analiza plasticii funerare evreieşti în nord-vestul României, studiul şi-a propus să urmărească forma pietrei de mormânt, structura elementelor sale componente şi distribuţia lor pe suprafaţa acesteia. Aceste caracteristici definesc o exprimare artistică specifică, dar în care se regăsesc elemente prezente şi în cimitirele neevreieşti, din spaţii mai apropiate sau mai îndepărtate. Evoluţia stilistică a cimitirelor evreieşti din nordvestul României în perioada studiată, este determinată în principal de tratarea elementelor 21
