Grigorescu, Felicia: Forme de artă în cimitire evreieşti din nord-vestul Romaniei (Satu Mare, 2013)
II. Cimitirul
Unele dintre aceste construcţii s-au păstrat în zona studiată, până în prezent (2010), starea lor de conservare fiind însă diferită de la un cimitir la altul. Majoritatea acestor clădiri, deşi unele de dimensiuni modeste, erau construite în stilul dezvoltat de evrei, acordându-se plasticii lor exterioare aceeaşi atenţie ca şi celorlalte clădiri de cult. La Oradea aceste capele sunt încă active în cimitirele noi, atât în cel neolog cât şi în cel ortodox. Capela neologă este bine conservată, aici desfaşurându-se în continuare înmormântări, interiorul ei fiind descris la secţiunea despre înmormântare. Capela evreilor ortodocşi este proaspăt recondiţionată. Clădirea, dezvoltată pe lăţime prezintă un corp central cu două niveluri, în faţa căruia pe toată lungimea este un portic sprijinit pe patru stâlpi masivi, cei centrali simpli şi mai groşi, cei laterali cu capiteluri cu ornament vegetal (Fig. 53). Accesul se face printr-o uşă mare din lemn cu două canaturi, pentru a răspunde nevoilor legate de ritualul de înmormântare. Cei doi stâlpi centrali susţin un fronton înalt semicircular. Corpului central îi sunt ataşate lateral alte două corpuri mai retrase, cu un singur nivel. Ferestrele sunt înalte, în plin cintru la parterul corpului central, rotunde la al doilea nivel şi rectangulare în corpurile laterale. O astfel de clădire funcţională care adăposteşte capela pentru înmormântări, baia rituală pentru decedaţi, precum şi spaţii de depozitare a celor trebuincioase pentru aceste activităţi, există şi la Sighetu Marmaţiei (Fig. 54). Aceasta ar avea o vechime de 200 de ani.34 Construcţia este compusă din două corpuri de clădire. Cel din stânga este mai dezvoltat, prezentând o uşă rectangulară din lemn, cu un timpan semicircular deasupra puţin mai îngust decât deschiderea celor două canaturi ale uşii. Dimensiunea acesteia permite desfăşurarea în bune condiţii a înmormântării. Uşa este flancată de două ferestre terminate circular. Corpul mai retras adăposteşte încăperile pentru pregătirea decedatului şi prezintă spre exterior trei ferestre în arc circular, cele două interioare fiind grupate iar cea exterioară mai depărtată. O mică capelă a cimitirului ortodox vechi din Velenţa, închis de aproape 100 de ani, este într-o avansată stare de degradare, dar din fragmentele elementelor de arhitectură păstrate poate fi reconstituit aspectul ei iniţial (Fig. 55). Aproape de planimetrie pătrată, capela are faţada principală simetric organizată în jurul accesului flancat de golurile a două ferestre rectangularei. Sub cornişă prezintă un brâu perimetral lat raportat la înălţimea modestă a clădirii şi Ieşene marginale ce ritmează faţada principală. Elementul care amprentează cel mai puternic faţada este un atic înalt de factură barocă. în capitalele europene în care comunităţile evreieşti erau numeroase şi puternice din punct de vedere financiar, aceste capele cimiteriale erau decorate cu numeroase fresce. Este cazul unei capele cimiteriale din Praga ale cărei fresce au fost executate în 1782, reprezentând scene din desfăşurarea ritualului statuat în cartea Hevra Kadişei: rugăciunea pentru muribund, pregătirea pe pământ, sfâşierea veşmintelor, scoaterea decedatului din casa îndoliată, jelirea, sosirea la cimitir, purtarea pe umeri* 33. Mobilierul necesar desfăşurării ritualului evreiesc de înmormântare constă din elemente puţine: suporţi pentru corpul decedatului, sfeşnice, un mic pupitru pentru cartea de rugăciuni, câteva băncuţe aşezate pe lângă pereţi şi panouri cu psalmii ce se rostesc la 34 Informaţie orală de la preşedintele comunităţii evreieşti din Sighetu Marmaţiei, Hary Markus. 33 Schöner Alfréd, A pokol traktátusa képekben, Gabbiano-print Kft, 2008, Budapest, p.ll, (în continuare: A pokol...) 13
