Grigorescu, Felicia: Forme de artă în cimitire evreieşti din nord-vestul Romaniei (Satu Mare, 2013)
II. Cimitirul
în multe cimitire exista o separare a zonelor în care erau înmormântaţi bărbaţii de cele destinate femeilor, mai ales la comunităţile ortodoxe , separare impusă, după cum este cunoscut şi în sinagogă. începând din secolul al XIX-lea se trece la înmormântarea decedaţilor în ordinea survenirii decesului, sărac şi bogat fără deosebire să fie înmormântaţi unul lângă celălalt. 25 26 27 Existau în cimitirele evreieşti locuri rezervate rabinilor, sacerdoţilor şi personalităţilor importante din comunitate. Acestea erau înşirate în cele mai vizibile locuri, frecvent în apropierea intrării sau în şir pe o latură a cimitirului. Când comunitatea era bogată, mormintele acestor aleşi, erau protejate în mici capele funerare, fapt întâlnit în cimitirele urbane. Prescripţiile statuează egalitatea tuturor în cimitir, indiferent de starea materială. Cu toate acestea, există o vizibilă dorinţă de etalare a prosperităţii unor familii, prin materialul şi dimensiunea pietrei funerare sau uneori a complexităţii monumentului funerar. în zona de nord- vest a României am identificat mai multe astfel de monumente, unele adevărate mausolee. Acestea pot aparţine unei singure persoane, sau pot să grupeze membri unor familii. întotdeauna exista o zonă rezervată pentru mormintele copiilor, pietrele tombale ale acestor morminte fiind de dimensiuni reduse, dar păstrând forma pietrelor adulţilor. Cei morţi în afara Legii (apostaţii, suicizii, criminalii sau neevreii) erau înmormântaţi în parcele izolate la marginea cimitirului, pentru că Legea impune ca fiecare cadavru să fie îngropat, dar aceştia nu puteau fi aşezaţi lângă o persoană credincioasă. împrejmuirea cimitirelor evreieşti este obligatorie pentru ca să nu pătrundă animalele să pască în ele, să nu fie spaţii de trecere - scurtături, să nu fie străbătut de apeducte dar mai ales pentru ca să se delimiteze spaţiul impur, în care nu au voie să pătrundă rabinii. în unele oraşe mari din Europa, ariile cimiteriale delimitate de împrejmuiri, aveau uneori intrări spectaculoase, marcate de elemente arhitectonice care le sporeau grandoarea, în special portaluri ample flancate simetric de dezvoltări largi, bogat decorate, a căror funcţie era doar demonstrativ-decorativă. în componenţa acestora intrau stâlpi masivi, uneori faţetaţi, coloane cu capiteluri bogat ornamentate purtând vase ornamentale sau chiar statui. Aceste intrări fastuoase sunt specifice marilor cimitire evreieşti urbane. în aria selectată, intrări grandioase nu se cunosc, singurele care se remarcă în ansamblul împrejmuirii au fost identificate la cimitirul nou din Cărei (Fig.50) în care cele două intrări, una pentru persoane şi cealaltă mai largă pentru cortegiul fenerar sunt marcate de stâlpi puternici supraînălţaţi, cel neolog din Satu Mare, acces care este în acelaşi timp şi intrare în capela mortuară, şi la Valea lui Mihai unde intrarea în cimitir se face printr-un portal modest, compus dintr-un panou metalic arcuit, sprijinit pe stâlpi metalici înalţi, ce anunţă în scris (ebraică, română, maghiară - 2010) prezenţa cimitirului (Fig.51). Spaţiul unui cimitir evreiesc s-a dezvoltat după norme ce fixau alinierea mormintelor pe şiruri, la distanţe bine stabilite între morminte şi între şiruri, de unde a 25 Raj Tamás, Bevezetés, konyvek/html/2007-zsidokonyv/raj-tamas-magyar.htm, (în continuare: Bevezetés...) 26 Erdély Lajos, Régi zsidó temetők művészete, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1980, p. 17 27 FCER, Memória..., p. 85
