Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Maria Danilov: Istorism retrospectiv şi problema conceptelor democratice în Başarabia (sf. sec. XIX - înc. sec. XX.)
puţini. Ei nu participă în viaţa publică. Restul sunt dvoreni ruşi şi poleaci“4, în mediul acesta „pestriţ“,- constata raportorul, - nu putea fi vorba „ de o unitate în acţiuni şi fapte“, pentru că ei se împart mai degrabă „în grupuri sociale mici, preocupaţi de conflictele casnice“5. Or, funcţionarul rus nu vedea nici un pericol social în mediul provinciei, deşi se cunoaşte că încercări temerare în scopul creării unor partide politice au existat în Basarabia la mijlocul secolului al XIX-lea6. Pentru a ne apropia cronologic de perioada investigată, dar şi pentru a respecta „paralelismul“ anunţat anterior să vedem cum au evaluat stările sociale în Basarabia la începutul secolului XX. Nicolae Iorga, în călătoria sa de „cercetare istorică“ în provincia dintre Prut şi Nistru în primăvara anului 1904 constata : „...apoi fiecare se găseşte bine. Preotul e foarte bine privit şi are venituri frumoase, de ce n-ar cânta numai slavoneşte în biserică ? Funcţionarul poate ajunge şi ministru plenipotenţiar, ca Onu de la Atena, unde-i pot da românul aşa ceva ? „Tânărul generos“ din Universităţi se gândeşte mai mult la chestia socială în toată lumea, la nedreptatea ce sufăr cei săraci, cei mici fără deosebire de neam. Alţii, ca bietul Sârcu, ca Buzescul, autorul unei cărţi frumoase despre antichitatea greacă, înţeleg bine că o situaţie la Petersburg e lucru frumos, şi ei scriu ruseşte, numai ruseşte, ba poate nici n-ar putea scrie româneşte...“7. Există aici, bineînţeles un „fatalism“ al destinului ( fatalismul privit ca un factor extern), care formal crea o imagine precumpănitor rusească a Basarabiei. Să nu uităm însă (moment sesizat de altfel şi de Nicolae Iorga), că dincolo de această aparenţă iluzorie pulsa „cotidianul viu românesc“ al românului basarabean care nu avea nimic de a face cu revoluţia rusească din anii 1905-1907, cu „parlamentarismul“ rusesc ce-a urmat după..., şi nici cu mişcările revoluţionare din epocă. Pericolul de moarte care a planat deasupra Basarabiei timp de un secol de dominaţiune rusească a fost sustragerea valorilor intelectuale. Avea loc acel proces numit ulterior de Mircea Eliade „sterilizare intelectuală“. Impactul acestei politici promovate de imperiu a fost cu consecinţe spectaculoase. Multe personalităţi basarabene au fost nevoite să se afirme, şi să-şi continue activitatea creativă în diferite centre ale imperiului...Această disoluţie de conştiinţe intelectuale o putem urmări în Istorism retrospectiv 4 Ibidem. Fond 2, inv. 1, d. 1317, p. 24-26 5 Ibidem, p. 24. 6 Ibidem, p. 25 7 N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia. Bucureşti, Edit. Fundaţiei Culturale Române, 1995, p. 87. 47
