Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Szász Zoltán: Încercări de democratizare în Ungaria secolului XX.
Szász Zoltán revoluţionară din octombrie 1956 - care însemnat speranţa unei reînnoiri totale în majoritatea naţiunii. Pluralismul a renăscut, chiar în variantă mai modernă - cu formarea sfaturilor muncitoreşti, în afara partidelor. între importantele realizări ale regimului Kádár socotim ridicarea nivelului de trai, care în prima fază era acoperită, finanţată prin ştergerea marilor investiţii. Era un truc, dar un truc sănătos - ruperea cu politica investiţiilor greşite. în anii 70 ridicarea nivelului de trai era acoperită mai mult prin împrumuturi din străinătate. în anii 80 venea varianta a treia: legalizarea economiei private. Asta însă nu a mai atras cu sine o îmbunătăţire nouă. Când sub influenţa factorilor externi şi interni s-a ivit o criză economică modestă şi consumul populaţiei a ajuns la un mic, foarte mic declin, a ieşit la iveală şi faptul că societatea maghiară nu mai vrea să accepte pe mai departe sacrificii politice, restrângeri de drepturi democratice, de libertate. Undeva aici trebuie căutată explicaţia prăbuşirii structurii vechi. Şi în fine, aş dori să amintesc încă un moment, încercarea de reformă economică din 1968, aşa-zisul nou mecanism economic, nu a putut să dinamizeze direct democratizarea politică, pentru că partidul nu a putut să accepte pentru el nici programul, nici moştenirea vechii opoziţii din partid, şi deloc tradiţia anului 1956. Dar tot aparatul politic între timp, treptat s-a modernizat, şi la sfârşitul anilor 80 a descoperit faptul că fără democratizarea politică, modernizarea pe plan naţional este imposibilă. Fireşte, a avut aici un rol şi efectul Gorbaciov, şi mai multă importanţă a avut-o opoziţia politică, care organizatoric era slabă, dar exista, iar spiritualitatea opoziţiei a avut o influenţă puternică. în 1988 a fost declarată libertatea de platformă în cadml partidului oficial, iar după aceasta a început formarea, organizarea partidelor noi. în 1989 guvernul se emancipează de sub tutela partidului conducător. Partidele - cel de la putere şi cele noi - ajung la un acord în ceea ce priveşte cursul democratizării structurii statului. Schimbarea de sistem s-a realizat în doi ani. O concluzie posibilă din cele spuse despre veacul XX maghiar este că dezvoltarea economică nu merge neapărat paralel cu dezvoltarea sănătoasă a societăţii, nu înseamnă automat democratizare. Ar fi bine dacă acest lucru ar fi cunoscut şi de făuritorii politicii. O altă concluzie - nu specific maghiară - dezvoltarea propriu-zisă a democraţiei depinde de societatea respectivă. Dar mersul democraţiei mai departe este într-o mare măsură influenţat şi de comportarea publicului european, a guvernelor europene faţă de noi. 42
