Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Florin Abraham: Strategii electorale în campania alegerilor pentru Primăria Generală a Bucureştiului 2000
Florin Abraham întărească imaginea propriului candidat. A treia etapă este cea finală (sau “campania celor 10 zile”) în care sunt reluate principalele elemente de identificare a imaginii, se focalizează atenţia asupra alegătorilor indecişi. Se organizează mitinguri şi spectacole electorale. Se pregătesc dezbaterile televizate finale. Strategia electorală a fiecărui candidat se construieşte în funcţie de 2 elemente: primul, dacă este sau nu un candidat real (adică scopul său exprimat prin prognoze realiste este cucerirea respectivei demnităţi sau dacă se urmăreşte doar atragerea atenţiei şi a voturilor spre propria formaţiune politică) şi, al doilea element, resursele financiar-logistice care să îi permită o astfel de acţiune. Dintre metodele şi mijloacele de campanie electorală, cele mai importante sunt: întâlnirile directe cu alegătorii, apariţiile la televiziune şi radio care au scopul de a determina luarea deciziei de vot; afişele şi banarele electorale, presa scrisă, mitingurile şi spectacolele au drept scop central atragerea şi menţinerea în atenţia publică a candidatului sau formaţiunii politice. Competitorii reali au fost Sorin Oprescu, George Pădure, Cătălin Chiriţă şi Traian Băsescu. Toate sondajele de opinie publică arătau că Sorin Oprescu va intra cu siguranţă în turul 2. în aceste condiţii, miza electorală pentru ceilalţi candidaţi era intrarea în turul al doilea. Pădure, Chiriţă şi Băsescu au devenit competitori direcţi, fiecare încercând să minimalizeze ofertele electorale şi compromiterea imaginii celorlalţi. Studiul este structurat astfel: în prima parte analizăm campania fiecărui candidat, iar în partea finală vom încerca să oferim explicaţii pentru rezultatele electorale. 1 1. Sorin Oprescu - PDSR. Date biografice generale: medic chirurg, divorţat, 49 de ani, vicepreşedinte al PDSR, directorul Spitalului Universitar, a pierdut în 1998, la foarte mică distanţă, alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei. Argumentul central de legitimare a candidaturii a fost faptul că el conduce un mare spital (calităţi manageriale), precum şi cunoaşterea directă a activităţii Consiliului Capitalei din calitatea de consilier. Strategia: esenţa mesajului său constă în extrapolarea calităţilor manageriale dovedite la Spitalul Universitar la nivelul întregii Capitale: "Să nu facem din primari o meserie’’- pentru a contracara acuzaţiile că medicii nu pot fi buni administratori. în prima fază a campaniei electorale are o acţiune ca aceea a unui învingător sigur, se menţine în generalităţi şi nu lansează termene fixe pentru promisiunile pe care le face. 208
