Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Camil Mureşan: Câteva consideraţii cu privire la evoluţia democratică în Centrul şi Sud-Estul Europei
formulă care, altminteri, era adiacentă doctrinei conservatoare de orişiunde, dar aici ea găsea terenul mai propice pentru a fi vehiculată. Conservatorismul a avut o bază mai solidă în Monarhia habsburgică şi în România, unde marea proprietate funciară şi posesorii ei aveau o pondere şi, respectiv, o influenţă însemnată. Această bază materială a conservatorismului era mai slabă în Serbia, Bulgaria şi Grecia. Dar alţi factori care să-l favorizeze nu lipseau nici acolo: regalitate, armată, mare burghezie şi cler. Trasând un itinerar imaginar de la Viena, peste Budapesta, Belgrad, Bucureşti, Sofia, până la Atena, se constată, pe măsura îndepărtării de Europa centrală, creşterea tendinţei de fărâmiţare a partidelor politice sub felurite etichete hibride şi fără programe suficient conturate. Fenomenul se datora aceluiaşi deficit al bazei organice, atât a liberalismului cât şi a conservatorismului - care a atras după sine aglutinarea partidelor în jurul unor personalităţi şi al unor sloganuri conjuncturale, mai mult decât în al unor programe aprofundate şi stabile. De prin anii 1880-90 socialismul avea un suport economico-social suficient de puternic în Austria şi Ungaria, dar mai slab reprezentat în celelalte ţări numite mai sus. Cu toate acestea, rolul reprezentanţilor săi în dezbaterea unor probleme fundamentale pentru perspectivele acestor ţări a fost superior ponderei partidelor respective în viaţa politică internă. Un Karl Renner sau Viktor Adler, un Szabo Ervin, un Dobrogeanu-Gherea, un Svetozar Markovié au fost personalităţi intelectuale de marcă, situate deasupra nivelului activităţii lor practice4. Iniţial, sistemul electoral a fost peste tot censitar, iar alegerile indirecte, electoratul fiind divizat pe colegii sau curii, ceea ce altera reprezentativitatea aleşilor, dirijată artificial în avantajul claselor superioare. în Austria s-a evoluat cu încetul înspre votul universal, adoptat în 1906-1907; în Grecia a fost introdus în 1864, iar în Bulgaria în 1879. Indiferent însă dacă dreptul de vot era limitat prin cens sau proclamat, formal, ca universal, practica electorală n-a fost, niciodată şi niciunde, corectă. Ingerinţele autorităţilor, manipularea corpului electoral prin silnicie sau/şi corupţie au fost fenomene permanente. Ele împiedică de a se Evoluţia democratică în centrul şi sud estul Europei 4 Despre Svetozar Markovié, intelectual distins, cu studii în Occident, mort foarte tânăr (1845-1876), un autor german afirma, într-o lucrare relativ recentă că “nici un om n-a însemnat mai mult decât el în întreaga istorie a înnoirii Serbiei”. Wolf Dietrich Behschnitt, Nationalismus bei Serbien und Kroaten. 1830-1914. München, 1980. 17
