Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Gheorghe Iancu: Imagini etnice şi confesionale din România în documente de arhivă britanice (1924-1926)
Gheorghe láncú carve out its own destiny on the basis of a recognition of facts rather than of memories. It is till often contended that Transylvania and the Banat cannot be governed efficiently from Bucharest owing to the situation of the capital”). Informaţii mai numeroase urma să cuprindă raportul său general pe anul 1926, care era în curs de întocmire şi pe care îl trimitea prin intermediul Legaţiei de la Bucureşti. în această fază a cercetării noi nu cunoaştem conţinutul lui. Dacă potrivit documentului anterior, fusese consulul britanic de la Cluj cel care vizitase localităţi din România, în continuare vom prezenta opinii ale unei persoane neoficiale, S. Gaselee care, la 4 octombrie 1926 şia redactat impresiile de călătorie din ţară, care a două zi au ajuns la Foreign Office10. Fără să ştim cine este S. Gaselee, din paginile scrise de el rezultă că a stat un timp la Sinaia, probabil la Peleş, de unde a plecat la Bistriţa pentru a-şi vizita un prieten maghiar. “My host - scrie el - with whom I stayed two nights was a pure Hungarian by race. He is a Roman Catholic Monsignore and is parish priest of Bistriţa and Archdeacon of neighbouring clergy”. Gaselee a înţeles uşor că pastorul era un adversar al administraţiei româneşti. Cu toate acestea, el s-a simţit obligat să îi spună “that I could not find that his grievances had very much foundation”. Şi surprinzător, el adaugă “in fact I might say the same about two Saxon farmers on my jomey”. Cu siguranţă erau nemulţumiri cu privire la reforma agrară. Gazda i s-a plâns şi că plăteşte prea multe taxe, dar a recunoscut în cele din urmă că nu era nici o diferenţă în acest domeniu între el şi un român sau maghiar. Primarul oraşului era un sas, ceea ce nu-i deranja pe români. Pastorul, a admis “that the Romanians did not object to Saxons or Hungarians having high places in the municipal administration”. Populaţia oraşului era formată din români, saşi, maghiari şi evrei în proporţii aproximativ egale şi trăiau “on very good terms with one another and was unable to specify any inconvenience arising from the action of the Romanian authorities, except that on “Siguranţă”. Era deci o stare de calm, de linişte proprie a unei vieţi şi activităţi normale. în consideraţiile noastre nu ne-am propus o abordare problematizată a tematicii, ci am intenţionat să reliefam importanţa acestui gen de documente pentru o scriere a istoriei mai nuanţată şi, de ce nu, mai solid aşezată pe suporţii informaţionali. 10 Ibidem, f. 25 -26. 120
