Bălu, Daniela: Multiculturalitate şi identitate etnică (Satu Mare, 2008)
Multiculturalitate şi identitate etnică în Bazinul Tisei Superioare
1. obiceiul succesoral {Pfründnersystem) 2. obiceiurile de familie (perna dată în dar de către naşă, la botezul copilului, trebuia să cântărească 5 kg.; furatul pantofului miresei; satirizarea instituţiei darului de nuntă (se dăruiesc coji de pâine, oase, coji de cartofi etc.); înmormântările fără pomeni etc. 3. obiceiuri de peste an (religioase sau laice): Hramul Bisericii {Kirchweih sau Kirbei); Crăciunul şi bradul de Crăciun {Weinachten, Christbaum)-, Anul Nou cu petrecerea de Revelion {Silvester)-, Ziua Magilor {Dreikönigstag)-, Carnavalul {Fasching sau Farşang)-, Miercurea cenuşii {Aschermittwoch)-, Sfintele Paşti {Ostern, iar a doua zi stropitul fetelor cu apă sau parfum); procesiunile din Ziua Domnului {Fronleichnamsprozession)-, Ziua lui Martin {Martinstag, zi de soroc, în unele părţi însoţită de defilare cu măşti); Hostube (întâlnirea dintre vecini, în special în serile de iarnă, unde femeile torceau, coseau, se serveau produse culinare specifice şi se spuneau poveşti despre Schiepetteisch - fantome). Aculturaţia, privită ca o însumare a contactelor şi interacţiunilor reciproce, pune uneori în balanţă caracteristicile identitare, proces reflectat şi în mentalitatea etniilor din Bazinul Tisei Superioare. Dacă, potrivit aprecierilor celorlaltor grupuri etnice cu care convieţuiesc, germanii au reputaţia de foarte buni meseriaşi, fiind totodată valorizat drept superior sistemul lor economic şi de organizare gospodărească (preluat deseori de etniile conlocuitoare), nu acelaşi lucru îl putem afirma despre sistemul matrimonial, practicarea endogamiei fiind condamnată de ceilalţi membrii ai comunităţii, acest tip marital fiind atribuit unor trăsături de caracter ce au la bază avariţia şi invidia, dar care constituie în fond, baza modelului german de moştenire şi păstrare a averii, implicit se acordă un calificativ negativ şi sistemului succesoral, un cod identitar care a suferit însă transformările pe care le-am stipulat mai devreme, în prezentele rânduri. 6. Identitatea lingvistică în prezentarea unei imagini cât mai veridice a ethos-ului din arealul bazinului Tisei Superioare, se impune să specificăm că identitatea lingvistică a populaţiei germane s-a păstrat cel mai bine în zona Vişeului de Sus, Maramureş-România (colonizată cu germani începând cu secolul al Xlll-lea şi continuând cu secolul al XVIII-lea, numiţi local “ţipţeri”ţipseri); în Transcarpatia (zonele Rahiv şi Munkaci, colonizate cu etnici germani în secolele 21
