Bălu, Daniela: Multiculturalitate şi identitate etnică (Satu Mare, 2008)
Multiculturalitate şi identitate etnică în Bazinul Tisei Superioare
ţinută corespunzătoare naţiunii maghiare4. Prin biserică şi prin şcolile confesionale (în cadrul cărora învăţământul se făcea numai în limba maghiară) a fost formată clasa intelectualilor şvabi, educaţi în spiritul maghiar, intelectuali care la rândul lor propagau acest spirit în mentalul comunităţilor şvăbeşti din care proveneau. întâlnim în acest caz o situaţie cel puţin paradoxală: deşi reprezentanţii bisericii au încercat secole de-a rândul să maghiarizeze populaţia germană, tot biserica este aceea în jurul căreia se solidarizează comunitatea şvăbească şi tot ea este considerată un simbol etnic! Ne explicăm această atitudine identitară prin importanţa extraordinară pe care o are religia în viaţa etnicilor şvabi, confesiunea romano-catolică, (chiar dacă şi o parte a populaţiei maghiare îmbrăţişează această religie), având totuşi pentru şvabii sătmăreni valoarea unui cod identitar, deoarece este religia pe care o aveau încă din ţara de origine, sunt născuţi în această confesiune, nu le-a fost impusă, mai mult chiar, unul din scopurile pentru care ei au fost colonizaţi de către contele Károlyi, a fost acela de a întări biserica romano-catolică din zonă. Coroborând aceste realităţi poate fi înţeleasă atitudinea gregară în faţa bisericii şi a clerului, poporul şvăbesc ...fiind din adâncul sufletului religios şi evlavios. Nu este duminică sau sărbătoare ca toată lumea să nu ia parte la Sfânta Liturghie şi predică. Preoţilor îi arată cel mai mare respect şi supunere5. La ora actuală există totuşi comunităţi în care, datorită iniţiativei elitelor, limba germană ia tot mai mult locul celei maghiare, chiar şi în cadrul ceremoniilor religioase. Redeşteptarea conştiinţei identităţii etnice (după 1989), precum şi debarasarea de îngrădirile manifestărilor spirituale impuse de regimul comunist, au generat şi reactivarea unor obiceiuri şi ritualuri ce păreau uitate (carnavalid-Fasching sau Farşang; sărbătoarea recoltei sau a secerişului-Erntedankfest, cu performarea ritualului împletirii coroanei de seceriş - Erntekranz; Ziua lui Martin-Martinstag etc.), având în special rolul de coeziune comunitară, transmiţând mai puţin semnificaţiile iniţiale. Intervievând în acest sens am obţinut răspunsuri evazive sau incomplete, necunoscându-se semnificaţia performării riturilor ce complementează aceste obiceiuri, considerată chiar neesenţială, rolul lor fiind mai ales acela de comuniune, în contexte rituale de grup. 4 Beller B. 1997, p. 85. 5 A. Scherhaufer 1929, p. 655. 15
