Pop, Dan: The Middle Bronze Age Settlement of Petea-Csengersima (Satu Mare, 2009)
VII. Abstract in Romanian
Giuleşti ”Valea Mestecăniş", Halmeu ”Vamă”, Ieud "Podereiul Dumbrăviţei”, Jánkmajtis, ”Halom - dűlő", Kvasove II, Lăpuşel ”Ciurgău”, Medieşu Aurit „Şuculeu”, Medieşu Aurit "Cioncaş", Medieşu Aurit "Togul lui Schweizer- Dâmbul Acastâului", Moftinu Mic ”marginea Drumului Naţional Carei-Satu Mare”, Sarasău ”După Ştrec", Sarasău ”Moară”, Satu Mare ”Ştrandul Someş", Seini "IAS Ferma 7”, Sighetu Marmaţiei "Cearda-Ţărmuri", Sighetu Marmaţiei ”Cămara Cireghi”, Solotvino ”Cetate” şi Tătăreşti ”Dealul Tătăreştilor /Dâmbul tătarilor”161. Un caz aparte îl constitue descoperirile Suciu de Sus timpurii din sud-estul Slovaciei: Hnojné, Lastovce, Ruská, Vel'ké Raskovce şi parte din mormintele de la Zemplinske Kopcany. Acestea prezintă un evident aspect regional, atât în ceea ce priveşte formele vaselor cît şi în privinţa tehnicii de ornamentare. Absenţa striurilor, caracteristică de altfel întregii arii vestice de răspândire a culturii Suciu de Sus, prezenţa în număr mic şi, în bună parte, diferit, a motivelor realizate prin incizie, ceşti, căni, străchini şi castroane cu picior, individualizează descoperirile din această zonă. IV.Concluzii Aşezarea Suciu de Sus I de pe “Határátkelő ocupă doar partea vestică a terasei, în zona de la vest de pârâul Erge şi nu este suprapusă de locuirea Suciu de Sus II. Câteva complexe ale acestei faze au fost surprinse însă şi în această zonă a sitului. Putem astfel concluziona că nici la Csengersima, ca dealtfel în niciunul din siturile culturii Suciu de Sus, nu au fost surprinse în succesiune stratigrafică fazele stabilite prin stratigrafie orizontală. Importanţa aşezării de la Csengersima “Határátkelő” constă în faptul că este, până în clipa de faţă, una dintre cele mai extensiv cercetate staţiuni aparţinând fazei timpurii a culturii Suciu de Sus din arealul pe care această cultură îl ocupă. Estimăm că aproximativ 80% din suprafaţa aşezării aparţinând bronzului mijlociu a fost cercetată, celelelate 20 de procente se află în partea vestică a terasei, rămasă necercetată. Aceasta se datorează pe de o parte metodei de cercetare folosite, precum şi caracterului cercetării arheologice. Săpăturile arheologice preventive executate aici în 1998 şi 1999 au scos la lumină 1867 de complexe aprţinând mai multor epoci, dintre care 82 aparţin epocii mijlocii a bronzului şi alte 62 de complexe din alte epoci (50 de epocă romană, nouă aparţinând bronzului târziu, două medieval timpurii şi unul în care se găsesc amestecate materiale din bronzul târziu şi epoca romană) în care au apărut fragmente ceramice Suciu de Sus I. In total 144 de complexe care indică întinderea aşezării din bronzul mijlociu. Din celelalte 27 de staţiuni aparţinând acestei etape a culturii Suciu de Sus, doar în aşezarea de la Solotvino a fost săpată circa 30% din suprafaţa aşezării, iar aşezările de la Culciu Mic, Boineşti, Lăpuşel, Medieşu Aurit “Şuculeu”, Kvasove II şi Diakovo ”Kişerda” şi ”Mondicitag” au fost ceva mai restrâns cercetate. Ca şi în cazul aşezării de la Solotvino sau Lăpuşel, nivelul de epoca bronzului a fost puternic afectat de locuirile ulterioare, în cazul specific al aşezării de la Cesengersima de locuirea de epocă romană. Stratul de cultură avea grosimea cuprinsă între 25-40 cm din el provenind o mare cantitate de ceramică şi câteva obiecte de lut ars. Atât locuinţele şi gropile, cât mai ales materialul ceramic sunt similare cu cele descoperite în celelalte situri Suciu de Sus I, mai degrabă cu mici diferenţe regionale decât cronologice. Spre exemplu, aşezarea de la Csengersima se apropie mai mult de staţiunile acestei culturi din Câmpia Someşului decât de cele din aria estică şi nord-cstică. Ne referim aici la prezenţa în număr extrem de redus a ceramicii striate în aria vestică şi la prezenţa ei foarte numeroasă în aria estică şi nordestică, fapt care rămâne neschimbat şi pe parcursul fazei a doua a culturii. De asemenea, în aria vestică remarcăm o puternică influenţă a culturii Otomani, spre deosebire de aria sudică şi estică unde sunt prezente influenţe Wietenberg. Trebuie reamintit faptul că în niciuna din aşezările Suciu de Sus cercetate strati grafia verticală nu a confirmat vreuna din ipotezele privind cronologia internă a culturii. în ceea ce mă priveşte consider că, până la publicarea cercetărilor mai vechi la care se face referire pentru construcţia diferitelor teorii şi în absenţa unei stratigrafii verticale care să susţină vreuna din aceste ipoteze, împărţirea în două faze, una cu ceramică decorată cu incizii, iar cea de-a doua cu ornamente realizate prin incizie-excizie, stabilite prin stratigrafie orizontală, este cea mai potrivită în momentul de faţă. Pentru datarea fazei timpurii a culturii Suciu de Sus, definitorii au rămas descoperirile mai vechi din aşezările de la Culciu Mic şi Boineşti, un tipar pentru pandantivi găsit 161 Pentru datele bibliografice vezi repertoriul descoperirilor Suciu de Sus I. 49
