Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Budapesta

acolo. Oraşul era deja cunoscut pentru mine, cunoşteam Hofburgul, Palatul împărătesc, Práterül, locurile de distracţie astfel nu mi-a părut rău să părăsesc Viena.

BUPADESTA

Trenul parcă zbura cu mine pe plaiurile cunoscute. Când am trecut graniţa austro-ungară parcă m-a cuprins o bucurie şi mai mare. Au fost plaiuri şi mai frumoase şi mai bogate pe unde am circulat, dar acestea îmi distrau doar privirea pentru un timp oarecare, sufletul meu, ca o rândunică care revine să-şi caute cuibul, zbura totdeauna la pământul natal.

Lunga călătorie a luat sfârşit, mi-am atins scopul final, am ajuns acasă. Când a apărut Budapesta şi am ajuns sub cupola de sticla a staţiei parcă s-ar fi deschis porţile raiului. Patriotismul şi însufleţirea au aşezat un voal în faţa ochilor şi am văzut doar numai ce este frumos şi bun. Era mirajul tinereţii care era în stare să verse sânge pentru patrie.

în gară nu am fost aşteptat de nimeni, dar nici nu era cine să mă aştepte. Părinţii nu-mi mai erau în viaţă. Fratele meu mijlociu era în lagăr de prizonieri la ruşi, iar cel mai în vârstă era grav bolnav în spital. Când am mers să-l vizitez aproape că nu m-a recunoscut. Au trecut doi ani de când am plecat de acasă, timp în care greutăţile vieţii mi-au călit trăsăturile feţei. Apoi, el a crezut că am murit pe front. Când sa interesat despre mine, de la regiment a primit răspunsul că nici ei nu ştiu nimic. Am fost văzut încă înaintea bătăliei de la Blajov-gOmii, apoi am dispărut. M-am aplecat asupra lui cu lacrimi în ochi. Prima amărăciune mi s-a strecurat în suflet, nu m-am putut bucura deja de nimic. După o şedere de câteva zile la domiciliu, din nou m-am urcat în tren ca să mă prezint la regimentul de infanterie 61, comandat de Schramm, care avea sediul în Timişoara.

Era începutul lunii iulie 1916.

204