Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
New Yorkul
sunat de două ori dar nu a venit nimeni. Mi-am ajuns şi acest scop, am ajuns la New York. Dimineaţa, când m-am trezit am ieşit după pantofi şi spre surprinderea mea i-am găsit tot aşa cum i-am pus afară. Am vrut să sun dar m-am răzgândit, îi voi curăţa în oraş şi până când lustragiul îmi va curăţa pantofii eu voi citi presa. “The times is money”71 zice americanul şi nu am voie să schimb această lozincă. Este adevărat că timp aş fi avut destul dar socoteam mult mai practic să-mi cureţe pantofii până când voi citi ziarele. Ajungând în hol am fost întâmpinat de directorul hotelului care s-a scuzat că nu mi s-au curăţat pantofii dar acest lucru în America nu se face deoarece se curăţă pe stradă la lustragiu. All right - este în regulă i-am spus parcă aş fi ştiut acest lucru dinainte, dar eu nu-1 cunoşteam. Ieşind în stradă, într-adevăr nu departe era un lustragiu şi până când eu am citit titlurile din ziar el a lustruit pantofii. Ziarul era plin de evenimente de război. Deci stăm bine. Era mijlocul lunii mai a anului 1916 şi eu mai speram în victorie. Apoi am intrat la o berărie şi am mâncat două-trei sandvişuri şi am comandat o bere. La plată am achitat doar berea, deoarece în America sandviciurile sunt gratuite dacă se consumă şi bere. Era statul care se scălda în bogăţie şi se pregătea de război totuşi. Oare de ce? Eu nu am priceput această politică. După acestea am mers înapoi în holul hotelului pentru a-1 aştepta pe subconsul. A sosit exact la orele 11. Ne-am salutat cordial şi am pornit spre Consulatul Austro-Ungar spunând că mă va prezenta domnului consul şi după aceea mă va duce la familia germană unde voi fi cazat. în aceea vreme consulul general era Perekedi Neiber Sándor, fiind surprins că în sfârşit exista şi un consul maghiar în marele imperiu Austro-Ungar. Era o persoană distinsă, plină de bunăvoinţă, fapt ce l-am constatat chiar la prima întâlnire. Când am fost prezentat de domnul viceconsul Kleinwachter, prima dată m-a felicitat pentru reuşita evadării şi m-a asigurat că va face totul pentru a-mi acorda sprijinul său. Apoi m-a invitat la un “lunch” într-un bar din clădire. I-am povestit pe 71 Timpul este bani (limba engleză în original) 177
