Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
San Francisco
Maşina a zburat spre capătul insulei, unde apoi ne-am oprit. Mulţimea lămpilor electrice colorate, mulţimea vaselor din port şi de pe ocean, luminile de pe bărcile de pe apă creau o imagine feerică. Aşa că este frumos, a zis domnul B.? Am confirmat. Apoi m-a întrebat de ce am fost atât de vesel şi vorbăreţ în această seară. A trebuit să mă destăinui şi anume că am venit să-mi iau rămas bun de la familia sa şi trebuia să-mi maschez tristeţea cauzată de acest motiv, respectiv că trebuie să părăsesc San Francisco. Am mers înapoi foarte repede. Când am coborât din maşină domnul s-a îndreptat spre mine şi m-a sărutat. De amintire, zicea. Am mai rămas puţin, după care miam luat rămas bun cordial de la această familie. Când am dat mâna cu doamna, parcă i-ar fi tresărit mâna în mâna mea şi parcă am văzut o lacrimă în ochii ei. Probabil i-a fost milă de mine sau poate din alt motiv. Eu însă am fost fericit deoarece am plecat din această casă ca un bun prieten. M-am dus direct acasă, nu am mai avut chef să merg în altă parte. Am rămas la San Francisco încă două zile, dar nu m-a mai interesat nimic. Oraşul mi s-a părut pustiu. Am umblat prin magazine, am cumpărat un geamantan mai mare, câteva lucruri mai mărunte şi am mers acasă, pentru a le împacheta. Apoi inam dus la Ballay şi la Bokor pentru a-mi lua rămas bun de la ei. Au stăruit să mai rămân deoarece viaţa la San Francisco abia acuma începe, făcuseră cunoştinţă cu mulţi oameni interesanţi şi cu relaţii promiţătoare. Nu am cedat. Scopul lor nu coincidea cu al meu, astfel că oricum trebuia să ne despărţim. Le-am promis că ne vom întâlni din nou la New-York. Am rămas apoi singur. L-am mai rugat pe Bokor dacă se întâlneşte cu doamna B. să-i transmită salutările mele. La întrebarea lui de ce nu fac eu acest lucru i-am spus că nu mai am timp, deoarece mâine dimineaţa pornesc. Mai târziu, când ne-am întâlnit la New York mi-a spus că a transmis salutul meu doamnei care i-a spus să-mi transmită să-i trimit vederi de pe unde voi călători, deoarece o interesează şi în continuare soarta mea. Acest lucru îl făceam oricum şi i-am trimis vederi de peste tot pe unde am umblat. Seara, la masă, patroana a ajuns din nou la masa mea şi i-am spus că voi pleca mâine dimineaţă. Dar cum se poate aşa repede? Chiar am vrut să vă prezint unei prietene, văduvă şi 166
