Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Wa-hia-Wa

şi m-a servit cu friptură şi fructe. Fructul “pape” este fructul unui pom şi are gust de pepene galben. Carnea a fost gustoasă iar fructul nici nu se putea asemăna cu pepenele nostru ca gust şi aromă, dar pe insulă acest fruct este socotit ca un aliment de bază şi sănătos pentru organism, pentru gustul lui amărui cu conţinut de chinină. După acest gust era şi mai plăcută berea rece cu care am fost servit de domnul Kruss. Mi-a povestit, în timpul cât am băut berea, că pe insulă sunt mai multe familii de germani care se ocupă de cultivarea ananasului, acest fruct care se produce aproape în tot timpul anului, este şi o fabrică de prelucrare, care face conserve de ananas şi le exportă în toată lumea. Mi-a povestit că încă în tinereţe a plecat în California, fiind cuprins de febra aurului, dar nu a avut prea mult noroc. In urmă cu zece ani, cu mica avere adunată, a trecut oceanul stabilindu-se aici. A cumpărat o fermă mică şi mai târziu a construit şi hotelul pentru cazarea turiştilor. Era necăsătorit şi la întrebarea mea dacă nu are vreo rudenie pe care să o aducă la fermă pentru a nu fi singur la bătrâneţe, a suspinat doar şi eu nu am mai atins această temă, nu se ştie ce tragedie se ascundea sub acest suspin.

După masă m-a condus la camera mea situată într-o clădire lungă, înconjurată de trandafiri. A venit camerista, o domnişoară japoneză, care mi-a deschis camera. Era splendid de curată cu pat, masă, scaun şi dulap, corespunzând şi celor mai pretenţioase domnişoare din Honolulu. Domnul Kruss şi-a cerut scuze invocând că mai are mult de lucru iar eu am închis camera şi m-am dus la plimbare să văd ferma şi să aştept camarazii. Ferma era mică dar totul era în perfectă ordine. Pe lângă construcţia principală în care era hotelul şi locuinţa domnului Kruss erau şi alte clădiri anexe, şoproane, depozite, garaje. Lângă casă era o grădină cu flori, după care grădina de zarzavaturi şi grădina cu pomi fructiferi. Am luat o pară şi am gustat din ea dar nu avea gustul perelor noastre. Aici am văzut pentru prima dată pomi de “guava”, nişte prune care semănau cu ringloturile noastre, dar nici acestea nu aveau gust bun. Singurul fruct gustos era ananasul cu gustul plăcut şi răcoritor.

Era pe la prânz când camarazii au venit acasă. Mare le-a fost bucuria că şi eu am venit şi de îndată m-au dus pe o terasă. Spre surpriza mea aceeaşi domnişoară Cio-cio-san care a fost şi la cameră, ne-a servit dar de data aceasta era şi mai

143