Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Wai Ki Ki
puţine havaiene. Acest neam era deja spre dispariţie şi s-a amestecat cu chinezii. Deşi este păcat de ei deoarece erau arătoşi. Femeile din Hawai sunt înalte şi bronzate. Faţa rotundă, ochii rotunzi, marou, au o privire moale. Se află printre ele exemplare cu adevărat frumoase, parcă ar fi turnate din bronz. Fiind însă îmbrăcate în haine de stambă, cu toate că purtau în gât cununi de flori şi în cap pălărie de paie cu boml lat, nu arătau prea bine. Se spunea că în interiorul insulei mai trăiesc şi astăzi cunoscutele dansatoare “Huila”, cu frumuseţea lor naturală, purtând rochii din împletitură de iarbă şi papură iar partea superioară a corpului este decorată cu scoici şi flori. Hawaienii se ocupă în special cu pescuitul, japonezii cu cultivarea legumelor şi produselor agricole, chinezii în majoritate sunt servitori sau muncitori pe plantaţiile de ananas şi trestie de zahăr. Sursa de venit pentru Hawaieni se realizează din ananas şi zahăr. Ieşind de pe artera principală şi până la staţiune există un oraş-parc cu palmieri, flori. Aceasta este partea cea mai frumoasă a oraşului. Casele construite cu gust iar parcurile cu straturi de iarbă, cu boscheţi ornamentali, palmieri, flori şi cu fetele care se joacă, creau o imagine miraculoasă. Nu degeaba se numea Honolulu, perla Oceanului Pacific, grădina cu flori. Ajungând la malul mării se crea o imagine fantastică, pe de o parte dealurile acoperite cu lavă de culoare roşie iar pe de altă parte apa albastră a Oceanului Pacific care se uneşte cu cerni. Plaja cu mulţimea de femei şi bărbaţi îmbrăcaţi în costume de baie de diferite culori, nisipul strălucind în soare, urmat de plantaţii de palmieri de cocos, curmale, creau o imagine fascinantă. La această imagine contribuie jocul copleşitor al valurilor. Autohtonii intră în mare până la 1 km atunci când se retrag valurile iar când valurile revin spre mal se urcă pe aceste valuri care îi poartă până pe nisipul plajei. Aceşti “cana” nu se sperie de valuri, au o scândură, asemănătoare scândurii de călcat rufe, cu care întâmpină valul, iar când valul ajunge la el, cu această scândură se urcă pe val şi este purtat până la mal. Americanii numesc acest lucra “suif riding”53. Mai târziu, când am mers şi eu pe malul Wae-ki-ki am încercat şi eu să călăresc 53 Probabil Surf riding cunoscut azi sub denumirea de surfing, sport foarte popular în toată lumea. 138
