Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
În casa de opiu
acceptat, fiind sătul de atâta viaţă chineză. De altă dată o să mergem i-am spus lui Verzariu, pentru azi a fost de ajuns. După ce am ajuns acasă am luat două porţii de bicarbonat de sodiu pentru a-mi astâmpăra stomacul, după care am adormit şi în somn am luptat cu fazanii şi raţele din Sanghai. XXX A treia zi am vizitat frumosul parc situat în zona concesionărilor, pe malul râului Hoang-pu. Parcul era plin de vizitatori eleganţi şi m-au frapat mulţimea de flori şi fântâni arteziene. în mijlocul parcului, pe o ridicătură, era un pavilion împodobit unde o orchestră cânta cele mai frumoase melodii. Deşi nu am cunoscut aceste melodii ritmul lor mi-a făcut plăcere şi aşezându-mă pe o bancă priveam trecătorii. XXX Pe la prânz m-am întors acasă, am mâncat şi m-am culcat să mă odihnesc. După masă din nou am fost vizitat de Verzariu pentm a discuta programul de seară. A propus să mergem la teatru însă eu nu am dorit şi i-am propus să mergem la o tavernă de opiu, lucru acceptat şi de el. ÎN CASA DE OPIU Seara din nou am plecat în cartierul francez deoarece în cartierul chinez, şi în general în toată China era interzis consumul de opiu. Ne-am oprit în faţa unei clădiri cu două etaje, cu iluminat electric, împodobită cu lampioane. Am oferit un bacşiş mai mare proprietarului şi i-am comunicat că dorim doar să vizitam casa de opiu şi nu dorim să consumăm. Ne-a dat un ghid care ne-a călăuzit prin toate încăperile. Chiar la intrare nea întâmpinat un miros dulceag, apăsător, care se răspândea în toate încăperile, ca în cafenelele noastre fumul de ţigară. Camerele erau mobilate cu sculpturi din lemn, inscripţii şi lampioane colorate, măsuţe şi scaune mici şi cu banchete din lemn pe care se putea şi culca. La parter era bucătăria unde se preparau specialităţile chineze şi unde servitorii beneficiau de plăcerile vieţii chineze, la etajul I erau apartamentele sexului 120
